Page 12 - ml
P. 12
Biobibliografie Marcel Lapteș
Sâmnicori – sărbătorea lui Moș Nicolae
Sfântul Nicolae, primul sfânt bătrân al lui Dumnezeu – însă peste tot în comunitățile sătești, Sf. Nicolae
era socotit primul sfânt făcut de Dumnezeu. „El stă alături de părintele ceresc, ne spune Ioan Burcuși, zis
Povestașu, din Târsa, de pe Platoul Luncanilor, în stânga Lui, și în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu
împreună cu Sf. Nicolae stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare și deschid de trei ori cerurile, cum zice
Biblia.”
„Sfântul bătrân” se asociază astfel cu „omul bătrân acuși terminat cu zile așe ca anu”, cum cred țăranii.
De aici, toate fenomenele meteorologice hibernale: soarele scade în luminozitate, serile sunt mai lungi și zilele
mai scurte, vine zăpada și gheața la început și apar viscolele.
De Sânmicori, se încheie ciclul de sărbători dedicate lupilor și morților strigoi, concretizat într-un șir de
manifestări: Filipii de Toamnă, Filipul cel Șchiop, Ovidenia, Lăsatul Postului de Crăciun și Noaptea Strigoilor.
În satele pădurenești, la Dăbâca, Hădășău și Goleș, țăranii credeau că „primejdia lupilor să face mai mică la
Sânmicori c-o trecut puterea lor”, după spusele lui Aurel Alic, iar Ileana Lucaciu arăta că „Sfântul e milostiv
față de săraci, ajută pe fetele sărace să se mărite, iar la copiii ce-or ascultat părinții le pune daruri în ghete, chiar
cîte un galbin, iar pe muierile ce nu le-or respectat și nu l-or țânut, le bate păste mânuri cu nuielașa fermecată”.
În vremuri trecute, sporadic și astăzi, „pescarii de pe Mureș se rugau la biserică, de dimineață, și apoi
plecau pe malul apei și mult spor aveau la pește, de nu puteau aduce” ne spunea moșul Mihai din Șoimuș.
Aceasta probabil ca urmare a unui episod hagiografic din viața Sfântului, potrivit căruia ca patron al apelor și
fost corăbier, a oprit „tulburarea apelor și i-a scăpat de la înec pe corăbieri” („Viața Sfinților”).
„Ziarul Hunedoreanului”,
3 decembrie 2010
„La blouse roumaine”, sărbătoarea iei tradiționale românești
„Cămeșa” hunedoreană diferă în funcție de zonă – „Sărbătoarea iei românești a luat amploare pentru că
românii au conștientizat că au niște permanențe, niște rădăcini”. „Cămeșa”, așa cum este numită la noi în zonă,
este o componentă a costumului popular, care iese în evidență prin croi, ornamente și prin faptul că este purtată
de femei. Ia, după părerea mea, va avea o nouă viață. Mulți dintre cei mai mari designeri ai lumii au rămas
uimiți de prezența și de frumusețea iei românești în județul nostru, cămașa din portul popular este diferită,
conform zonelor etnografice din care provine. Ea se deosebește prin ornamente, coloristică și prin măiestria
femeii care a făcut-o. Dar cel mai important lucru este că nici o cămeșă nu seamănă cu cealaltă. Aceste unicate
dau specificul talentului și capacitatea româncelor de a scoate frumosul din orice.
„Ziarul Hunedoreanului”,
2 iulie 20
Amuțirea Cucului
În unele sate hunedorene se mai păstrează sporadic la 8 iulie,
între Vartolomeu și păbile, o credință estivală având conotație agrară,
numită „Amuțirea Cucului” sau „Prigonul”… Odată cu „Amuțirea
cucului” în unele sate din Țara Hațegului, în gospodăriile ciobanilor,
aceastea era înțeleasă ca ziua nefastă numită și Ziua Lupului dintr-un
ciclu anual destinat simbolului carnasianului, cel mai preponderent din
mitologia populară. Bătrânii spuneau că în această zi „când amuțește
cucul, trebuie să fii atent la fiarele pădurii, lupi, urși etc. ca să nu intre la
stâne și să rupă oile”, iar în prima duminică „aprindeam lumini la
biserică pentru Sfânt să ne apere de tăt ce-i rău”. Din cele expuse,
cititorul înțelege lesne că evocăm o „creangă de aur” a credințelor și
datinilor estivale hunedorene. Toate acestea erau în „timpul bătrân”
repere stricte ale vieții satelor noastre, dar ce este cu adevărat
excepţional reprezintă în „timpul nou” încă fapte vii păstrate în vatra
satului ca înțelegere a prezentului. Este de fapt o pledoarie, poate
sentimentală, a identității noastre culturale în marea confederație de sate
numită Europa.
„Ziarul Hunedoreanului”,
2 iulie 2010
10