Page 13 - ml

Biobibliografie Marcel Lapteș

Zestrea noastră
…După aproape 50 de ani de noapte comunistă,
de cumplite și crâncene tentative, doar parțial și temporar
reușite, de confiscare a spiritualității populare, de
ideologie comunistă, trebuie să înțelegem că întreaga
cultură populară a evoluat în anii de la revoluție și până în
prezent în cadrul unor schimbări profunde de mentalitate
și civilizație industrială, de economie de piață.
Deci, totul trebuie înțeles, rediscutat și reanalizat,
fără complexe și părtiniri. Pentru că societatea
tradițională a satului hunedorean, departe de a fi dispărut
în totalitate, se manifestă încă plenar într-o serie de
aspecte legate de datini, obiceiuri, credințe, precum și a
unei civilizații materiale de subzistență. Oricât de
puternic ar fi tăvălugul modernizării, spațiul rural mai păstrează matricea sa arhetipică de gândire magică, un
tezaur spiritual aproape pierdut pentru generația tânără. Cu siguranță avem o zestre care apropie civilizația
tradițională de cultură universală. Am mai spus de multe ori, cu riscul de a deveni un truism: tot ce avem pe
plaiuri românești, implicit hunedorene, face parte din patrimoniul umanității, îmbogățindu-l prin
originalitatea și diversitatea sa.
Satul hunedorean dintotdeauna,
„Hunedoara Magazin”, 17 – 23 septembrie 2007

Bradul funerar în satul Crișan din Țara Zarandului
Riturile de trecere – Apoi bradul se înfige la căpătâiul mortului lângă stâlpul funerar ( în trecut) sau
cruce creștină (actualmente). În cadrul variantei semnalate, mai există un fapt neîntâlnit de noi în alte locuri.
Astfel, în satele Crișan și Dumbrava de Sus, după ceremonia de înmormântare, rudele apropiate ale defunctei
(-ului) vor planta un pom (de regulă fructifer în grădină în memoria trecerii acesteia (-uia) în neființă. În
această ipostază, pomul completează cadrul necesar efectuării actului de trecere, așa cum îl consideră credința
populară: viața este neterminată, iar individul uman este păstrătorul matricei unei existențe cosmice a unui
tărâm de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Există însă multe incertitudini în ceea ce privește baza
credinței cu privire la trecere. Pentru că toate ritualurile originale sunt prelungiri și completări ale mitului
cosmogonic.
Totuși ne este greu să ne imaginăm că timpul cosmic a diversificat în colectivitate stiluri și maniere
proprii de reflectare a triadei naștere – nuntă – moarte. Astfel, spațiul vegetal este receptat ca un izvor nesecat
de viață, natura – viață și fertilitatea fiind sanctificată, ceea ce a dus la constituirea unui adevărat obicei al
pământului.
Satul hunedorean dintotdeauna,
„Hunedoara Magazin”, 29 octombrie – 4 noiembrie
2007

„Taina ursitoarelor” este o nouă cercetare de
teren a culturologului și etnologului hunedorean, prof.
Lapteș Marcel. S-a făcut cunoscut prin redactarea
impunătoarei reviste „Miorița” dar și prin studii
consacrate oralității ingenioase, competente și de acut
interes științific. Autorul reușește să țină sub observații
de câteva decenii zona hunedoreană și subcarpatică,
străbătând pas cu pas de la o așezare la alta, atras de
bogăția valorilor culturale tradiționale păstrate în
memorie, ori încă în mișcare și înregistrând modificările
spirituale în viața de zi cu zi a locuitorilor. Și-a făcut din aceasta o profesiune de credință pe termen lung și are
grijă să-l înștiințeze pe cititorul mai mult sau mai puțin avizat că întreaga problematică a cărții vine din
activitatea vie, consultată direct, nu din lectura comodă de bibliotecă.
Prof. univ. dr. Petru Ursache

11