Page 24 - vl_46

volumul, cu atât era mai acoperit cu aur: volumele in-octavo se bucurau de cel mai mult aur, iar cele
in-quarto și in-folio, tot mai puțin.
Trebuie menționată și așezarea cărților la raft: este singura bibliotecă din lume care păstrează
volumele cu cotorul la interiorul raftului, colțurile aurite ale cărților ieșind în afară pentru a le proteja
conținutul.
Unul din cele mai importante și triste episoade din istoria bibliotecii îl reprezintă incendiul
din data de 7 iunie 1671. S-au pierdut atunci mai mult de 4.000 de volume în toate limbile, atât
originale, cât și copii. Între pierderile cele mai importante se numără Consiliile vizigotice și Istoria
naturală a Indiilor (operă în 19 volume de Francisco Hernández de Toledo). După stingerea focului,
volumele supraviețuitoare au rămas îngrămădite de-a valma pentru aproape jumătate de secol și, de
abia în 1725, părintele Antonio de San José a primit sarcina de a pune în ordine, reclasifica și cataloga
fondul existent. În urma inventarierii, care a durat un sfert de secol, a reieșit că numai 4.500 de
exemplare au supraviețuit flăcărilor.
Invazia franceză din 1808 a reprezentat un pericol comparabil cu marele incendiu din 1671
deoarece guvernul francez a ordonat mutarea parțială a fondului de carte în Franța. Din bibliotecă s-au
sustras multe obiecte de valoare în acele zile și pesemne ar fi fost sustrase și multe manuscrise și
tipărituri, dar bibliotecarul însărcinat cu selectarea lor s-a răzgândit în ultima clipă și a ascuns
documentele valoroase sub cele mai noi astfel încât, aruncând o privire superficială, francezii nu s-au
mai ostenit să ia mare lucru. O altă variantă a poveștii spune că persoana responsabilă cu trimiterea
cărților a ascuns cărțile în Mănăstirea de la Trinidad din Madrid; cu toate acestea, în 1814, când
Fernando al VII-lea a decretat ca operele ascunse să fie returnate, multe dintre acestea au fost furate
sau pierdute pe durata mutării.
Cea mai îndelungată amenințare (vorbim aici de secole întregi) a reprezentat-o însă
Inchiziția. De la bun început, curiozitatea de nestăpânit a regelui și dorința de a proteja cuvântul scris
(în ciuda fervorii catolice care-l caracteriza) l-au situat într-un conflict neîntrerupt cu Inchiziția, care
dorea să facă curat pe rafturile bibliotecii și să controleze noile titluri care ajungeau aici.

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 22