Page 20 - vl_46

Eminesciana

domnitorului Cazimir, prețuire întrutotul justificată: „Cazimir a fost cel care a regularizat frontierele
de vest şi de nord, a încercat şi-a reuşit să-şi recupereze o parte din teritoriile pierdute, iar parţial, a
compensat pierderile din vest cu o nouă expansiune în est, apropiindu-şi fruntariile de Moldova. A fost
un fel de concentrare (centralizare) statală, pe care o va înfăptui simultan cu o dezvoltare economică
nemaicunoscută, simultan cu creşterea bunăstării populaţiei.”
Nu lipsește din excursul în istoria Poloniei realizat de Eminescu nici sfânta Hedwiga:
„Urmărind istoria Poloniei în mod cronologic, Eminescu subliniază din nou că la 1386 Hedwiga
(Jadwiga), fiica lui Ludovic cel Mare, soră cu Maria − nevasta lui Sigismund de Luxemburg − ia de soţ
pe Marele Duce păgân al Lituaniei Jagiello, care, botezându-se ia numele de Wladislaw II (1386-1434
Jagielonczyk. Se ştie că Ludovic I al Regatului Ungariei a condus − în uniune personală − şi Regatul
Poloniei şi Croaţia, din Casa de Anjou. Hedviga de Anjou a fost din 1384 şi până la moarte rege
(declarată ca atare, şi nu regină) a Poloniei. A fost canonizată în anul 1997de Papa Ioan Paul al II-lea.”
Practic, Nicolae Mareș regândește gândirea lui Eminescu, oferindu-ne un captivant
spectacol intelectual.
Un alt capitol de mare interes al cărții este cel consacrat unei comparații emoționante între
doi romantici de geniu: Eminescu și Chopin. Bazându-se pe considerațiile pe această temă ale
admirabilei pianiste Carmen Manea, Nicolae Mareș le dezvoltă și le argumentează. Iată un exemplu:
„Chopin a făcut ca prin: «Polonezele sale să glorifice patria oprimată» – am spune aşa cum a făcut-o
şi Eminescu în Doina, Scrisoarea a III-a ş.a.”
Pentru completarea imaginii de ansamblu a prezenței lui Eminescu în cultura polonă,
Nicolae Mareș se ocupă și de reprezentarea poetului român în creația graficienilor Leonard Salmen și
Witold Rola Piekarski, ca și în aceea a unor pictori și sculptori din România și Polonia. În continuare
trece în revistă temele românești care pot fi regăsite în literatura polonă, foarte bine cunoscută de
Nicolae Mareș, în calitate de cititor, dar și de traducător (ceea ce înseamnă implicit critic literar, pentru
că un traducător analizează un text înainte de a-l traduce).
Ne este prezentat Emil Zegadlowicz, marele scriitor polonez, care l-a tălmăcit în limba lui
maternă pe Eminescu, dar și pe unii scriitori dintre cele două războaie mondiale, ca Aron Cotruș.
Nicolae Mareș analizează pe larg aceste traduceri (strălucite).
M-aș bucura din toată inima să citească studiul lui Nicolae Mareș și Lucian Boia care este de
părere că Eminescu, care ar fi mizat exclusiv pe muzicalitatea versurilor, rămâne intraductibil. În
multe limbi ale lumii și, iată, și în polonă, frumusețea tulburătoare a poeziei eminesciene, care nu
constă numai în muzicalitate, a fost reconstituită în mod inspirat de cunoscători și admiratori ai
poetului român.
O atenție aparte merită ilustrațiile din această carte. Ele dețin o mare valoare artistică și
documentară. V-o spune, stimați cititori, un om care s-a ocupat de Eminescu mulți ani din viața lui și
care, totuși, a găsit în cartea lui Nicolae Mareș uimitoare, neașteptate noutăți despre Eminescu.

Alex. ȘTEFĂNESCU

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 18