Page 22 - vl_46

Prin marile biblioteci ale lumii

Laurentina sau la Escurialense – cu peste
50.000 de volume și manuscrise – este
recunoscută ca fiind a doua din lume după cea de
la Vatican.
În a doua jumătate a secolului al
XV-lea, nevoia unei biblioteci, care să adune pe
rafturile sale principalele opere literare
existente în Spania, se făcea tot mai des auzită în
rândul erudiților umaniști: astfel, cronicarul
Juan Paez de Castro s-a prezentat înaintea
regelui Filip al II-lea, care și-a dat imediat
acordul și a hotărât ca viitoarea bibliotecă să fie
construită în Provincia Madrid.
Trei ani a durat numai căutarea locului
potrivit pentru o mănăstire (care urma să cuprindă și biblioteca), și regele – cunoscut și drept
„încăpățânatul” – s-a dovedit de neclintit în hotărârea sa, odată stabilită actuala așezare a Escorialului,
în ciuda protestelor și nemulțumirilor
principalelor orașe universitare ale vremii,
Salamanca și Alcala de Henares, dornice să
intre în posesia unei asemenea avuții
culturale.
Punctul de plecare al fondului de
carte îl constituia colecția proprie a regelui,
rafturile făcând pe parcurs loc pentru cărți și
manuscrise venite din toate colțurile lumii:
trimișii regelui porniseră într-o veritabilă
vânătoare de cărți și ambasadorii din Paris,
Roma și Veneția primiseră instrucțiuni clare
să cumpere cărți rare și manuscrise.
Dat fiind caracterul profund
umanist al proiectului, care nu se limita
strict la a aduna documente scrise, biblioteca s-a îmbogățit și cu alte materiale necesare studiului și
cercetării: desene, gravuri, portrete, sculpturi, instrumente matematice și științifice, hărți, globuri
pământești, sfere armilare, astrolaburi, reproduceri după faună și floră, medalii și monede.
Incinta Bibliotecii se împarte în
mai multe încăperi: Sala Principală
(numită și Sala Tipăriturilor sau Sala
Frescelor), Sala Înaltă (destinată în
prezent cercetării academice), Sala de
Vară (unde se păstrează tipăriturile
moderne) și Sala Manuscriselor (încăpere
unde se păstrează manuscrisele, după cum
indică și numele).
Sala Principală a Bibliotecii
impresionează și uimește prin frescele
Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 20