Page 6 - vl_46

Centenarul Marii Uniri

furtună fără precedent printre deputaţi. Ea constituie momentul istoric de valoare programatică şi
practică fundamental pentru naţiunea română, pentru desăvârşirea unităţii sale politice şi de stat.
Atitudinea naţiunii române a contribuit în mod decisiv la grăbirea procesului de înlăturare a unui
regim politic despotic şi agresiv.
Cu discursul lui Alexandru Vaida-Voevod s-a făcut un pas important spre traducerea în
realitate a concepţiei politice româneşti. Pe diferitele fronturi armatele Puterilor Centrale suferă
înfrângeri catastrofale care au dus la prăbuşirea monarhiei dualiste.
În 18/31 octombrie 1918, Consiliul Naţional Român Central, prin dr. Ștefan Cicio Pop,
adresează Naţiunii Române o Proclamaţie prin care arată că „Războiul lung şi sângeros început din
interese străine s-a sfârşit. A învins ideea că fieşte care naţiune să dispună liber asupra sorţii sale, să fie
egal îndreptăţită şi fiecare om să aibă aceleaşi drepturi. Soarta naţiunilor mici este pusă în mâinile cele
mai bune şi cele mai mari naţiuni culte ne garantează realizarea idealurilor noastre”.
În noaptea de 31 octombrie – 1 noiembrie 1918 a izbucnit revoluţia care s-a întins în toate
provinciile imperiului, inclusiv Transilvania. Soldaţii s-au îndreptat spre casă luându-şi armele. În
drum spre vetrele lor ei au îndemnat la alungarea reprezentanţilor locali ai administraţiei, la ocuparea
pământurilor moşierilor. Întrucât soldaţii încorporaţi proveneau din toate satele, în primele zile ale
lunii noiembrie focul revoluţiei s-a întins în întreaga Transilvanie.
Potrivit raportului comisarului pentru Transilvania al guvernului maghiar, Károlyi Mihály,
din 2 noiembrie 1918 „comandamentul din Cluj al forţelor armate nu dispunea nici de zece oameni
care să-l asculte”.
În judeţul Hunedoara revoluţia a cuprins principalele oraşe şi comune, unde sunt înlăturate
vechile autorităţi, fără deosebire de naţionalitate. În multe locuri evenimentele se desfăşoară violent
ducând la devastarea şi prădarea de bunuri materiale sau chiar vărsare de sânge. Amploarea revoluţiei
din judeţul Hunedoara alarmează autorităţile care tremurau de teama că „cercul se strânge şi devine tot
mai periculos, întrucât în acest judeţ nu mai exista putere publică, jandarmerie, deoarece poporul a
alungat jandarmii”.
Revoluţia a cuprins capitala judeţului Hunedoara, oraşul Deva. „În primele momente ale
revoluţiei a fost mare spaimă şi se aştepta revoltarea populaţiei şi în turbarea ei nemărginită se aştepta
la o vărsare de sânge”, menţionau sursele apropiate administraţiei maghiare a judeţului. Vărsarea de
sânge a fost evitată deoarece „jandarmeria locală şi garda civilă, dar mai cu seamă conducătorii
populaţiei române, îndeosebi dr. Petru Groza, cu intervenţia lor înţeleaptă, au potolit la timp turburarea
răzvrătiţilor”. În 31 octombrie 1918, prefectul Bela Pogany era avizat despre constituirea cabinetului
revoluţionar din capitala Ungariei. Depeşa primită „a fost citită de către prefect populaţiei oraşului
adunată înaintea Cazinoului Naţional Maghiar”, din Deva. În aceeaşi zi a fost înfiinţat „Consiliul
Naţional Maghiar al judeţului Hunedoara, preşedinte fiind ales deputatul Andor Barcsai, iar
vicepreşedinte, dr. Mihail Leitner, avocat în Deva”.
În ziua de 1 noiembrie s-a adunat o mare mulţime de oameni înaintea primăriei din Deva. Din
balconul primăriei s-a adresat mulţimii „avocatul Mihail Leitner care a elogiat meritul revoluţiei din
Ungaria şi a îndemnat populaţia la ordine şi disciplină”. Începând din data de 4 noiembrie 1918
„ostaşii Batalionului 5 honvezi, care staţiona la Deva, încă din 1 aprilie 1917, au părăsit cazarma,
plecând fiecare soldat acasă”.
În 2 noiembrie a fost înfiinţată „Garda civilă compusă din cetăţenii oraşului, a cărei menire a
fost să dea o mână de ajutor miliţiei şi jandarmeriei” pentru menţinerea ordinii. Consiliul Naţional
Maghiar din Deva şi-a înscris în programul său „susţinerea ordinii şi a liniştii în judeţ, precum şi
apărarea siguranţei personale şi siguranţa averii personale”.
Puternice acţiuni ale ţăranilor români împotriva autorităţilor locale s-au semnalat în Zarand
Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 4