Page 9 - vl_46
P. 9
Profesiune si vocatie
Anthimus, medic constantinopolitan din secolul al VI-lea,
între Curtea regală ostrogotă de la Ravenna şi regii franci din dinastia
merovingiană, cu epistola sa gastronomică, „De observatione ciborum”
n general, se consideră că odată realizat contactul dintre migratori și Imperiul Roman,
chiar înainte ca migratorii să pătrundă „dincoace” de limes, dar, mai ales, odată cu
Îașezarea lor pe ruinele Imperiului Roman, a avut loc un melanj între tradiția culinară
romană și bucătăria germanică. Cu alte cuvinte, contactul dintre modelul Romei, cu triada
pâine–vin–ulei, și cel germanic, bazat pe formula carne–bere–produse lactate. Modelul rezultat
ajunge mai clar identificat în perioada carolingienilor, principalele sale componente fiind pâinea,
vinul și carnea. Desigur, aceasta în linii generale, fără a uita însă o serie de particularități regionale,
cum ar fi preferința pentru bere în aşa-numita Europă atlantică, cea aflată la nord de zona bazinului
mediteraneean, ori spațiile geografice în care grăsimile alimentare erau la mare cinste. În acest
context, medicul Anthimus, din lumea constantinopolitană, va scrie un tratat despre alimentația
1
sănătoasă, intitulat De observatione ciborum , dedicat regelui franc merovingian
Theuderic/Theoderich I (511–533/534), în care recomandă insistent fierberea cărnii. Autorul își
începe lucrarea cu următoarele precizări: am încercat, pe cât am putut, să fac o prezentare generală,
urmând intrucțiunile experților medicali. Sănătatea oamenilor se bazează, în primul rând, pe
tolerabilitatea alimentelor [...] dacă nu sunt fierte în mod corespunzător, produc dureri de stomac și de
abdomen [...] și provoacă ulcere. [...] Pe de altă parte, dacă mâncarea este pregătită corespunzător, ea
este distribuită bine și plăcut [...] Aceasta este starea de sănătate. Oricine are grijă de el însuși în acest
2
fel nu are nevoie de niciun remediu .
S-a irosit multă cerneală atât în privința epistolei-tratat, cunoscută azi doar datorită unor copii
târzii, cât și în privința autorului, pe care unii îl cred a fi fost fie ambasadorul lui Teodoric cel Mare,
regele ostrogoților, fie solul împăratului bizantin Anastasius la Curtea regilor franci – niciuna dintre
3
ipoteze nefiind însușită în totalitate până azi .
Este posibil ca prima să fie mai aproape de adevăr, în sensul că, după ce a părăsit Bizanțul –
4
benevol ori fortuit , trimis în exil –, Anthimus să fi ajuns mai întâi la Curtea ostrogotă de la Ravenna, iar
numai după aceea la cea francă a Merovingienilor. Se presupune că medicul grec nu a învățat latina
elevată, predată la una din școlile constantinopolitane, ci și-a însușit varianta vulgata, nu se știe cum,
un reper fiind folosirea în exces a prepoziției urmată de acuzativ, când, într-o formulă elegantă,
5
prepoziția este evitată: ad gloriosissimum theudoricum în loc de gloriosissimo theudorico .
1. Titlul complet fiind De observatione ciborum ad Theodoricum regem Francorum epistula.
2. http://de.mittelalter.wikia.com/wiki/De_observatione_ciborum, accesat la 14. 03. 2018.
3. John Wilkins, Robin Nadeau (eds.), A Companion to Food in the Ancient World, Wiley Blackwell, 2015, p. 380.
4. Malchus, Historia, în I. Bekker, B. G. Niebuhr (eds.), Dexippi, Eunapii, Petri Patricii, Prisci, Malchi, Menandri,
Historiarum quae supersunt, Bonn, 1829, p. 238; Istoricul bizantin Malchus vorbește despre evenimentele întâmplate în
vremea împăratului de la Constantinopol, Zenon, care, după ce l-a învins pe uzurpatorul Basilicus, a primit soli din Occident,
inclusiv de la Romulus Augustulus fiul lui Orestes. Zenon însă trebuie să față față unor comploturi acasă, la el în imperiu. În
acest context, probabil ca participant la un complot, se poate vorbi despre trimiterea lui Anthimus în exil, dar, cu toate acestea,
rămânem la nivelul supozițiilor în cazul său. Jiri Šubrt, Hagiografic romance: novelistic narrative strategy in Jerome's Lives of
Hermits,în Marilia P. Futre Pinheiro, Gareth Schmeling, Edmund P. Cueva, The Ancient Novel and the Frontiers of Genre, 2014,
p. 205–214, la p. 210 și 213.
5. Veerle Pauline Verhagen, The Non-Latin Lexis in the Cooking Terminology of Anthimus' De Observatione Ciborum,
Universiteit Leiden, 2016, p. 3.
Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 7