Page 7 - vl_46
P. 7

Centenarul Marii Uniri



           în zilele de 5 şi 6 noiembrie 1918, când ţăranii au atacat conacele nemeşeşti din Brad, Baia de Criş,
           Crişcior, Ribiţa etc. Jandarmeria – nota un ziar al vremii – îşi dă toată silinţa în toate părţile pentru a-i
           înfrâna pe cei răsculaţi şi să împiedece intenţia lor de pustiire şi distrugere. „Au fost devastate
           prăvăliile lui Berkovici, Navrady şi Kugel. De asemenea locuitorii au devastat pădurile şi au fost
           sparte magaziile de alimente de la minele de aur. Autorităţile maghiare ale oraşului au cerut sprijinul
           gărzii civile din Deva, care după o ciocnire cu răsculaţi au ucis 7 locuitori şi mai mulţi au fost răniţi”. O
           altă acţiune a avut loc în comuna Băiţa unde ţăranii au atacat, în noaptea de 5 noiembrie, conacul
           grofului din localitate.
                  Un obiectiv important al revoluţiei din Zarand l-a constituit ocuparea pădurilor şi a păşunilor.
           „Cu ocazia revoluţiei din 1918 s-a nimicit totul”, chiar şi foile cadastrale de la notariatul Buceş.
           Despre  acte  pierdute  în  timpul  revoluţiei  aminteşte  şi  secretariatul  cercului  Birtin.  Constituirea
           Consiliului Naţional Român, în 8 noiembrie 1918, care cuprindea reprezentanţi din tot Zarandul, a
           reuşit punerea sub control a situaţiei din această zonă.
                  Evenimente sângeroase s-au desfăşurat şi în oraşul Haţeg. Despre izbucnirea revoluţiei în
           oraşul Haţeg şi localităţile din jur ne informează vicarul greco-catolic, Teofil Crişan, care consemna
           următoarele fapte: „În Haţeg revoluţia a început într-o zi de luni, fiind piaţă (târg n. n.) de săptămână,
           unii soldaţi veniţi acasă au îndemnat poporul la jaf, s-au spart şi jefuit vreo câteva prăvălii. Intervenind
           poliţia au fost împuşcaţi vreo 8 indivizi, până ce s-a restabilit ordinea”. Dar „fiindcă focul revoluţiei
           s-a întins pe sate era teama că vor da năvală asupra oraşului, de aceea s-a format garda, la început
           mixtă, cu maghiarii şi românii”.
                  Primăria oraşului Haţeg, în adresa înaintată Prefecturii judeţului Hunedoara, referindu-se la
           evenimentele din 1918 menţiona următoarele: „În toamna anului 1918 şi în oraşul Haţeg a fost
           revoluţie, s-a urzit prin ostaşii reîntorşi de la miliţie. Devastări şi stricăciuni au fost  numai într-o zi de
           luni, când era târg de săptămână la Haţeg şi poporul din jur a jefuit 2 prăvălii şi una pivniţă cu beuturi
           spirtoase. Însă poporul, din partea poliţiei şi G. Naţionale Române din Haţeg, cu foc de armă a fost
           resfirat, murind următorii săteni: Moldovan Ioan, Szalai Iosif, soţia lui Szalai Iosif din Cârneşti,
           Muntean  Ianeş  din  Sânpetru,  Popescu Avram  din  Grădişte  (azi  Sarmizegetusa)  şi  văduva  lui
           Dumitru Onescu din Grădişte”.
                  Conform unei circulare trimise de către Sfatul Naţional Român din Haţeg  preoţilor, Sfatul
           s-a înfiinţat în data de 12 noiembrie, ceea ce însemna că şi garda s-a constituit în aceeaşi dată sau în
           zilele imediat următoare, întrucât membrii gărzii trebuiau să depună jurământul în faţa membrilor
           Sfatului Naţional. „Din acest moment în oraşul nostru a fost linişte deplină, despre susţinerea ordinii s-
           a îngrijit poliţia oraşului împreună cu Garda Naţională Română din Haţeg sub conducerea Consiliului
           Naţional Român a cărui preşedinte a fost părintele Leo Man”. Revoluţia a cuprins şi localităţile din
           Valea Jiului, unde muncitorii au dizolvat jandarmeria, şi-au format un consiliu şi „au pus mâna pe
           putere”. Prin Proclamaţia din 18/31 octombrie 1918, Consiliul Naţional Român Central îşi exprimă
           dezacordul faţă de evenimentele tragice ale revoluţiei spunând: „Durere, s-au ivit veşti triste şi din
           satele româneşti, care ne vorbesc despre jefuiri, fărădelegi şi volnicii comise nu din partea poporului
           cinstit şi a românilor de bine ci de oameni destrăbălaţi şi de beţivii satelor”.
                  În continuare apelează la naţiune spunând: „Fraţi români! Fraţilor ostaşi, care v-aţi întors
           după atâtea suferinţe lungi şi grozave la vetrele voastre, voi care cu gurile mute aţi fost purtaţi prin
           toate câmpurile de război, pline de sânge şi suferinţe, voi care, venind acasă, aţi aflat poate familiile
           voastre flămânzite şi nedreptăţite, ascultaţi de sfatul conducătorilor voştri de un sânge şi o lege. Fraţi
           soldaţi români, fiţi cu răbdare! Fiţi cu atragere şi iubire către neamul vostru, care în zilele acestea a
           intrat în rândul naţiunilor libere, fiţi mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei şi vă arătaţi


            Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018                                               5
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12