Page 84 - vl_48

Cu poeta Elisabeta Bogățan prin

,,mărăcinișurile” sinelui

niversul interior al omului este cel mai complex construct și poate cel mai puțin
explorat tărâm. Mai toți oamenii încearcă să pătrundă în sine pe diferite căi, de
U la unele empirice până la cele riguros științifice. Puțini pot însă descifra câte
ceva din propria spiritualitate și între aceștia mai consecvenți sunt poeții. Sufletul rezonează la
sensibilitate, pentru că el reprezintă latura elevării noastre supreme. Este ceea ce a transpus Dumnezeu
de la El la om. Elementele din care suntem alcătuiți sunt în antiteză, provenind din surse diferite și
fiecare încearcă să ne domine făptura. În timp ce trupul ne trage spre teluric, spre materie, intelectul
(cugetul) încearcă să ne angajeze într-o evadare către cercetare și cunoaștere. Doar sufletul rămâne
fidel ființei și din tainele sale ne lasă să percepem bucuria și efervescența trăirilor aferente vieții și tot
el supraviețuiește morții, întorcându-se la Cel de la care a venit. Pentru a nu suferi, ori pentru a nu se
simți slabi în fața vicisitudinilor, majoritatea oamenilor încearcă să-și înăbușe tresăltările sufletului,
atenționările ori mustrările lui și atunci când reușesc, devin simpli roboți, ori și mai rău, monștri pentru
semeni. Doar poeții caută să amplifice rezonanțele spiritului, să asculte vocea conștiinței, să-i
devoaleze unicul limbaj, cel liric.
O poetă de mare sensibilitate, care pătrunde cu sfială în sufletul său, de unde aduce la lumină
crâmpeie de spiritualitate de o strălucire aparte este Elisabeta Bogățan.
Printre cele mai recente volume de
versuri editate sunt două care se disting în
creația poetei printr-o poezie a interogațiilor,
a căutărilor asidue, dar mai ales a cumpenelor.
Unul se intitulează ,,Idile” și este
publicat la Editura Timpul din Iași în anul
2017, iar celălalt se cheamă ,,Iubirile” și a fost
tipărit în anul 2018 la Editura Eurostampa din
Timișoara.
Autoarea a inclus în ,,Idile” 50 de
poeme cu rimă și ritm, care curg precum
șoaptele sinuoase de iubire într-un amurg
târziu de vară, aducând ceva din mireasma
spiritualității shakespeariene, pentru că, deși
par atât de simple, încât aproape se confundă
cu versificările unei adolescente în care abia a
înmugurit pubertatea, ele sunt străbătute de
cel mai pur filon al unei filozofii complexe,
venită dintr-o experiență a creației și a vieții
aflate la cea mai înaltă maturitate.
Versurile fascinează prin acuratețea
exprimării unor trăiri atât de tainice cum sunt
cele date de iubire și este vorba aici în mod
special de iubirea maternă, dar nu numai. Prin

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 82