Page 80 - vl_48

De pildă, o serie de necorespondenţe apar în diferite enunţuri în care sunt întrebuinţate, substituindu-
se una alteia, de exemplu cele două prezentări grafice ale omofoniei altă dată – altădată:
1) între ceea ce se doreşte a fi transmis şi ceea ce se transmite de fapt:
a) se gândeşte odinioară şi se scrie altă dată (cu altă ocazie, în altă împrejurare);
b) se gândeşte o ocazie diferită, dar se scrie altădată (odinioară, demult).
2) între ceea ce se transmite şi ceea ce se înţelege:
a) se transmite odinioară şi se înţelege altă dată (în altă împrejurare);
b) se transmite în altă împrejurare şi se înţelege altădată (odinioară).
Pentru explicarea comparativă a variantelor ortografice altă dată – altădată în vederea
transmiterii precise a informaţiei, să urmărim următoarele exemple:
„Eu sunt la Constanţa şi-ţi scriu că o să vin altădată la Baia-Mare pentru că acum
(Constanţa) nu este o ocazie de a te vizita, tu stai la Baia-Mare, nu la Constanţa.”
Dacă aş fi la Baia-Mare ar trebui să scriu altă dată, data prezentă fiind o ocazie, dar pe care nu o
folosesc.
Şi în situaţia în care, fiind la Constanţa, dar anterior am vizitat Baia Mare, cu diferite ocazii (în alte
împrejurări) corect este să folosim în scris altă dată, pentru că un interes care mă poartă la Baia Mare
este o ocazie să te vizitez.
Când mă hotărăsc să te vizitez, fără să profit de o ocazie oarecare, dar nu pot determina precis
momentul împlinirii voinţei mele, este corect să folosesc în scris adverbul altădată, deci cândva (în
viitor). Aspectele ortografice în discuţie implică foarte multe probleme legate de cunoaşterea
ştiinţifică în diferite domenii, de la cel filozofic până la cel juridic. Este lesne de observat acest fapt
analizând fiecare secvenţă lingvistică în parte şi, comparativ, între ele: altă dată (în altă împrejurare)
exprimă, sub aspect analitic, o precizare comparativă între două antecedente, ca fapte particulare ale
unui sintetic şi general odinioară sau o precizare comparativă între faptul prezent, ca dată distinctă
faţă de un fapt antecedent, deci faţă de altă dată. Alte dăţi, ca plural al lui altă dată, reprezintă
succesiunea temporală a circumstanţelor pe parcursul unei perioade de timp nedeterminate. Ceea ce
înseamnă că alte dăţi sunt implicate în altădată, de unde şi imposibilitatea formei de plural a acesteia,
odată ce conţine intim ideea de pluralitate a dăţilor. Alte dăţi – pluralitatea dăţilor, altădată – dăţile
în pluralitatea lor.
Secvenţa lingvistică altă dată se încadrează categoriei gramaticale a locuţiunilor adverbiale cu
sensul în altă împrejurare cu pluralul alte dăţi. Când altă şi dată sunt analizate (ca adj. + s.f.), cu
sensul altă cunoscută a unei probleme sau o diviziune a timpului calendaristic concretizată (oră, lună,
zi), pluralul este alte date.
Din punct de vedere juridic, exprimarea în scris a înfăptuirii acţiunii puse pe seama unui suspect /
acuzat într-o declaraţie a unui martor sau în procesul-verbal al procurorului-anchetator, utilizându-se
secvenţele lingvistice altă dată, altă ocazie şi altădată, altăoară, substituite incorect una alteia, poate
să creeze, pe baza viciului de formă, circumstanţe agravante sau atenuante celui implicat.
Un caz ilustrativ:
„Şi altădată Vasile Precup a fost suspectat de infracţiunea încercare de viol, numai că
Viorica Scăram şi-a retras plângerea.”
(„Poveşti adevărate”, 2001, 18 februarie, p. 11)
Afirmaţia a dat posibilitatea judecătorului să includă fapta acuzatului la articolul circumstanţe
agravante, din afirmaţia scrisă rezultând că încercarea de viol nu a fost un act ocazional, ci unul
consecvent altor acte identice din trecutul său, de altădată, deşi infractorul avea 16 ani.
Dr. Dorin URITESCU

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 78