Page 79 - vl_48

lingvistică de cât (scrisă cu blanc), Al. Graur sublinia: „În situaţii ca: de cât timp doarme? E clar că de
trebuie separat de cât, odată ce se poate spune cât timp e de când doarme, ba pe cât putem să-l punem şi
la plural: de câte ore doarme? (adverbul decât nu poate fi pus la plural, bineînţeles)”.
(Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 83-84)
De cât (scris cu blanc) mai poate fi întâlnit şi în secvenţa lingvistică cât de cât, măcar, puţin de tot.
Aici folosirea blancului între elementele componente este întotdeauna obligatorie. Se va scrie deci
întotdeauna: cât de cât.
Iată un caz în care de cât se confundă cu decât în detrimentul transmiterii corecte a informaţiei:
„Ceea ce importă este atitudinea lor fundamentală şi spiritul ce se degajă din această
atitudine: decât acestea le sunt comune.”
(D. Roşca, Existenţa tragică, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, p. 54)
În primele propoziţii ale frazei se afirmă importanţa unor lucruri. După aceste propoziţii
afirmative urmează „semnul de punctuaţie «două puncte» care are rolul principal de a atrage atenţia
asupra a ceea ce urmează: un citat, o însuşire, o explicaţie (o propoziţie cauzală, o concluzie).”
(Al. Graur, op.cit., p. 28)
În cazul dat, urmând o explicaţie: măsura în care acestea le sunt comune, numai dacă acestea le
sunt comune, iar nu o comparaţie: faţă de acestea le sunt comune, o exprimare ilogică, sensul
formulării cere forma de cât, sinonimă cu măsura în care. Deci, importanţa a ceva în sistemul de
condiţionare absolută a realizării unei forme, proces etc., din perspectiva filozofiei vieţii, depinde de
atitudinea fundamentală (a oamenilor) şi de spiritul ce se degajă din această atitudine – este o relaţie
condiţionată de prezenţa proporţională a unor aspecte, de măsura în care (de cât) aceasta le este
comună celor doi factori, nu este una comparativă (decât), faţă de.
În text trebuia scris de cât, cu blanc între elementele componente.
Un alt enunţ care evidenţiază importanţa epistemiologică a ortografiei:
„Şi detaliind un itinerar care a cuprins ca puncte de interes major Brescia, Treviso,
Lyon,Chicago,Lisabona, încheie o concluzie în care sentimentul de satisfacţie e mai
mult de cât evident:
– A fost o toamnă incredibilă!
Un inspirat titlu pentru o carte ce urmează a fi scrisă.Şi care va fi scrisă.
Cum subsemnatul nu am de-a face cu medicina de cât în calitate de pacient, nu mă
hazardez să transcriu pe hârtie termenii de specialitate în care mi-a vorbit domnul
profesor.”
(„Flacăra lui Adrian Păunescu”, 2012, 13-19 februarie, p. 7)
În enunţul dat, avem a face, o dată, cu situaţia inversă, când forma decât (adv.) ca, este substituită
eronat de formaţia de cât (prep. + adj. pron.), în ce măsură. Intenţia autorului a fost să exprime
realitatea unei manifestări umane, satisfacţia, fiind mai mult ca (decât) evidentă, dar utilizează greşit
perechea omofonă cu sens diferit, de surprindere cantitativă a produsului prezentării de cât, în ce
măsură, influenţat probabil şi de sensul secvenţei anterior plasate mai mult, care în enunţ asigură
comparaţia de superioritate a ceea ce concretizează adjectivul evidentă, cu funcţia de nume
predicativ, în ipostaza de calificare a substantivului-subiect.
A doua oară, substituirea omofonică prezintă repetarea erorii, întrucât autorul (subsemnatul)
declară că „nu am de-a face cu medicina” şi adaugă, reducând exagerarea: „de cât în calitate de
pacient”, intenţionând să exprime un sens restrictiv, exclusiv, dar pentru aceasta ar fi trebuit să
folosească adverbul decât, numai, doar[...], înţelesul enunţului devenind acum clar: uneori în calitate
de pacient.
Multe sunt situaţiile în care necunoaşterea regulilor ortografice duce la degradarea mesajului scris.

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 77