Page 7 - vl_49

Centenarul Marii Uniri

Sfat Național Român din Arad după ce au luat parte la slujbele dumnezeiești, împreunate cu chemarea
Duhului Sfânt, în cele două biserici românești ale orașului, s-au întrunit în număr complet în sala
destinată pentru decurgerea adunării”.
La orele 10 urcă pe scena improvizată din Sala Cazinoului, în aclamaţii şi urale furtunoase,
membrii Consiliului Naţional Român şi arhiereii. Fundalul sălii era decorat cu drapelele statelor
constituite după destrămarea Imperiului austro-ungar. Peretele era împodobit cu tabloul lui Mihai
Viteazul în partea de sus, iar mai jos tablourile celor trei eroi şi martiri: Horea, Cloşca şi Crişan”.
Cel dintâi care rosteşte cuvântul este Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Consiliului Naţional
Român Central. În cuvinte emoţionante, subliniind importanţa momentului istoric, trece în revistă
evenimentele dureroase din cei patru ani de război şi mai ales pe cele din toamna anului 1918, când s-a
oferit şi poporului român posibilitatea de a-şi hotărî singur soarta. Cu aceasta Consiliul naţional îşi
depune mandatul în mâinile naţiunii române, chemată să-şi spună răspicat cuvântul.
„De câte ori – sublinia oratorul – se raporta despre o învingere mare pentru centraliști, se
aduna gloata din Budapesta și făureau legi tot mai umilitoare contra Românilor și de câte ori le mergea
treaba rău mai scriau și câte o carte la mitropoliții noștri”. În finalul cuvântului său, Ștefan Cicio-Pop
numește ca notari pe Laurențiu Oanea și Sever Miclea și de raportor la Comisiei de verificare pe dr.
Ioan Suciu.
Raportorul Ioan Suciu prezintă situaţia alegerilor de deputaţi, cerând validarea mandatelor şi
anunţă sosirea a mii de adrese de adeziune. Apoi se propune biroul adunării din care fac parte:
Gheorghe Pop de Băseşti, episcopii Ioan Pap de la Arad şi Demetriu Radu de la Oradea, copreşedinţi;
Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Flueraş, vicepreşedinţi; Alexandru Fodor, Sever Miclea,
Caius Brediceanu, Victor Deleu, Silviu Dragomir, Iosif Ciser, Ionel Pop şi Gheorghe Crişan, notari.
La ora 11, Gheorghe Pop
de Băseşti deschidea „onorata Dr. Aurel Vlad vorbind poporului
adunare a tuturor românilor din
Transilvania, Ungaria şi Bănat”,
enunţându-i chemarea de a zdrobi
lanţurile robiei pe pământul stropit
cu sângele martirilor Horea şi
Cloşca şi de a înfăptui marele vis al
lui Mihai Viteazul, „unirea tuturor
celor de o limbă şi de o lege”.
Discursul solemn este
prezentat de Vasile Goldiş după
rostirea căruia supune spre
aprobare Hotărârea de Unire:
„Adunarea naţională a tuturor
românilor din Transilvania, Banat
și Țara ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie
1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Trăiască
România Mare! Lumea se scoală în picioare, mâinile se ridică. Ora e punct 12. Adunarea Națională
proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile
Mureș, Tisa și Dunăre”.
Au mai luat cuvântul Iuliu Maniu şi Iosif Jumanca. În cuvântul său, Iuliu Maniu a arătat
legitimitatea unităţii naţionale româneşti pe care o motivează într-o modalitate impresionantă şi cu o
logică impecabilă: „Această unitate politică este consecinţa logică a trecutului nostru istoric şi este o
Vox Libri, Nr. 4 (49) - 2018 5