Page 27 - vl_51

Texte care n-au folosit la nimic, București, Ed. All, 2014 (selecție din publicistică de după
1989).
Un scriitor, doi scriitori, București, Ed. All, 2014 (întâmplări cu scriitori, ilustrate de Bogdan
Petry).
Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!, București, Ed. Curtea Veche, 2014 (ediția a II-a,
2015).
Eminescu, poem cu poem. Luceafărul, București, Ed. All, 2015.
Eminescu, poem cu poem. Călin (file din poveste), București, Ed. All, 2015.
Eminescu, poem cu poem. Venere și madonă. Rugăciunea unui dac. Cugetările sărmanului
Dionis. Melancolie. Floare albastră, București, Ed. All, 2015.
Eminescu, poem cu poem. Scrisoarea III, București, Ed. All, 2015.
Eminescu, poem cu poem. Doină. Împărat și proletar. Glossă. Epigonii. O, mamă..., București,
Ed. All, 2015.
Jurnal secret. Serie nouă. Desene de Costel Pătrășcan. București, Ed. Corint, 2016.
Eminescu, poem cu poem. La nouă lectură (toate poemele antume), București, Ed. All, 2017
(Premiul „Cartea Lunii Noiembrie” 2017).
Eminescu, poem cu poem. La nouă lectură (toate poemele postume), București, Ed. All, 2019.

Am îmbătrânit pe neobservate, m-am îngrășat, mi-am ruinat sănătatea. Dar, în mod
paradoxal, succesul meu la femei a crescut. (Este, recunosc, un fals succes, datorat unor doamne și
domnișoare care, având nevoie de mine, simulează dragostea, dar seamănă foarte mult cu succesul.)
Mi-au murit amândoi părinții, pe care i-am iubit mai mult decât pe mine însumi. De tata mi-e
atât de dor, încât aș fi de acord să dispară în neant tot ce am scris până acum, numai să îl mai văd o dată
și să-l strâng în brațe. Și de mama mi-e dor, dar mă ajută să nu sufăr prea mult o plapumă făcută de
mâna ei, de care mă simt noaptea îmbrățișat. Îi mai am pe frații mei, Alexandrina și Florin, amândoi
superiori mie ca intelectuali, cu mari realizări în munca științifică, dar mai puțin vizibili decât mine.
Am făcut emisiuni TV, am scris piese de teatru care s-au jucat, am ținut conferințe (care au
fost aplaudate) etc. Când fac o emisiune TV, cel mai mult îmi place momentul în care o fată de la
machiaj se uită atentă, de aproape, la fața mea și mi-o mângâie cu un pămătuf diafan, încărcat de pudră.
Am primit premii numeroase (mai puține decât mi-aș fi dorit). A fost o consolare Premiul
Național pentru Literatură, primit în 2018.
Am înființat și o editură, Mașina de scris, de care se ocupă soția mea, ca directoare a ei. De
soția mea nu m-am plictisit niciodată. O privesc uneori când doarme și o învelesc. În studenție era cea
mai frumoasă fată din facultate. Acum e cea mai frumoasă dintre noi doi. M-a înduioșat până la lacrimi
nu demult, când mi-a spus: „Alex, Alex, tu care ai grijă de toate, de ce n-ai avut grijă să nu
îmbătrânim?” I-am răspuns: „Îmi pare tare rău, am fost neatent, m-am luat cu cititul și cu scrisul și am
uitat.”
Cu banii câștigați pe Istoria literaturii române contemporane mi-am făcut o casă la țară (în
mijlocul unei livezi de peste o sută de pomi, plantați toți de mine, încă înainte de a-mi construi casa).
Acolo îmi primesc cu drag prietenii, când înfloresc pomii, când rodesc și când îi acoperă zăpada.
Și tot acolo, sub un cireș, aș vrea să fiu (nu înainte de a muri) îngropat.

Alex. ȘTEFĂNESCU

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 24