Page 24 - vl_51

colorant, aciditatea soluției și momentul adăugării mordantului (compus chimic care fixează culoarea
în fibre). Erau utilizați mordanți minerali: piatră vânătă, piatră acră, sare sau mordanți naturali: borș,
zeamă de varză, oțet, zer, leșie din cenușă.
-uscarea firelor se realiza prin răsfirarea și afânarea firelor și expunerea lor la soarele de
dimineață.
Plante utilizate pentru obținerea culorilor:
-Galben (nuanțe diverse, până la brun și negru) se obținea din: drobiță (Genista tinctoria),
scumpie (Cotinus cogygria), laptele câinelui (Euphorbia cyparissias), sovârv (Origanum vulgarae),
răchițică (Epilobium augustifolium), frunze de mesteacăn, de dud, de zarzăr, de viță, de ștevie, de
vetrice (Tentacetum vulgare);
-Albastru: drobșor (Isatis tinctoria);
-Roșu: roibă (Rubia tinctoria), sovârv, frunze și scoarță de măr pădureț, frunză de măr dulce sau
corn, scoarță de arin negru, prun, de stejar, pațachină (Thamus cathartica);
-Verde: drobiță, scoarță de măr pădureț, sămânță de mac, dediță, leuștean etc.;
-Negru, brun: scoarță și bobițe de arin negru, scoarță de prun și de nuc, coji de nucă, ramuri de
scoruș și mălin, păstăi de bob (Vicia faba), floare de boz etc .
În ceea ce privește ștergarul actual, se poate spune că, la nivelul decorurilor, cele trei vergi
decorative de la capete și-au mărit dimensiunile, renunțându-se, de asemenea, la decorurile
geometrice, constatându-se o expansiune a motivelor florale, fitomorfe, zoomorfe, redate într-o
manieră naturalistă, care ne îndepărtează de tradiția sistemelor compoziționale, anulând în unele
cazuri învârstarea, ca element ordonator al întregii ornamentații.
O altă tendință este aglomerarea și amploarea decorului care nu se mai supune tratării liniare.
Simplității motivelor i-a corespuns multă vreme un sistem coloristic potolit, rafinat și
elegant, specific stilului geometric: alb, negru, roșu, albastru. Odată cu modificarea decorului, paleta
cromatică s-a lărgit, regăsind pe ștergarele recente o gamă variată de culori.
Cu toate aceste modificări în aspectul său, ștergarul zărăndean rămâne o emblemă a zonei, o
piesă de referință în ceea ce privește arta populară românească, un obiect de suflet care ne leagă strâns
de cei care au fost înaintea noastră.
Chiar dacă astăzi au ieșit în mare parte din uz, ele, ștergarele, se găsesc încă din abundență în
dulapurile și lăzile gospodăriilor noastre. Nu așteaptă decât să fie scoase iar la lumină pentru a fi
admirate, pentru a ne oferi bucurie celor care le privim.
Un număr destul de important de ștergare zărăndene sunt expuse în prezent la Muzeul de
Istorie Locală și Etnografie Brad, în cadrul expoziției cu titlul „Ștergarul zărăndean”.

Monica DUȘAN
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Constantin, Paul - Să vorbim despre culori, Ed. Ion Creangă, București, 1986.
Oprescu, Gheorghe - Arta țărănească la români, Ed. Cultura Națională, București, 1922.
Vasilescu, Vasile - Semnele cerului - cultură şi civilizaţie carpatică, Ed. Arhetip, Bucureşti, 1993.
Vasilescu, Vasile - Simboluri patrimoniale, Ed. Europa Nova, 1998.
· De la fibră la covor, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1998.
· Ștergarul românesc, pliant tipărit de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Tradiționale, București, 2004.

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 21