Page 10 - vl_51

Profesiune si vocatie

spuse de un papagal stăpânei sale, timp de şaptezeci de nopți, pentru a o determina să nu-și părăsească
9
soțul pentru altcineva în timpul absenței acestuia din căminul conjugal .
La rându-i, cea mai veche menţiune a unei culegeri persane care a stat la baza celor O mie
şi una de nopţi în arabă se găseşte la Al-Mas'udi, trăitor în secolul al X-lea, sub numele de Hazar
10
Afsana („O mie de poveşti”) . La nucleul persan se vor adăuga alte contribuţii orientale de diverse
provenienţe. Cele mai vechi povestiri în arabă din ceea ce va fi cunoscut drept O mie şi una de nopţi
circulau încă din secolul al VIII-lea în Bagdad, capitala de atunci a Califatului Abbasid. Povestea
Şeherazadei şi celelalte, care o însoţeau, nu erau privite ca fiind producţii serioase, precum cele de
filosofie, matematică, teologie islamică ori poezie,
Gustave Dore -Motanul încălțat
deoarece aparţineau universului popular. Există două
surse arabe, una de sorginte irakiană, care îl are ca
personaj principal pe califul Harun al-Raşid, iar
cealaltă din Cairo, de unde vine povestea lui Aladin şi
a lămpii sale fermecate. Ajunse în Europa, poveştile
au contribuit la constituirea unei imagini a arabilor şi
11
a Orientului pe care aceştia nu şi-o revendică .
Lipsa de apreciere a culegerii în mediile
cultivate arabe este cauzată, printre altele, de faptul că
poveștile au fost publicate nu în araba literară, ci în
aşa-zisa arabă medie sau musulmană, diferită de, spre
exemplu, araba medie creştină în care s-au păstrat
lucrări ale unor călători arabi creştini care au ajuns
până la noi, cum ar fi relatarea despre patriarhul
Macarie al III-lea al Antiochiei. De altfel, Jurnalul lui
Paul de Alep este cel mai cuprinzător text de literatură
arabă care se referă la istoria Ţărilor Române, a
ruşilor, a ucrainienilor şi a altor popoare central- şi
est-europene de la jumătatea secolului al XVII-lea.
Tatăl autorului fusese ales, în 1635,
episcop de Alep – în bisericile orientale, statutul
episcopului fiind echivalent celui de mitropolit din lumea noastrã ortodoxă –, luând numele de
Meletie, iar din 1647 şi până la moartea sa, survenită în 1672, a devenit Patriarhul Antiochiei şi al
Întregului Răsărit, sub numele de Macarie al III-lea. De altfel, Paul de Alep a redat pe scurt, în Jurnalul
său, circumstanţele alegerii tatălui său ca episcop (f. 6v), respectiv ca patriarh (f. 8r–8v) al Antiohidei
12
Siriei .

Constantin ITTU

9. Constantin Ittu, De la tipologia folcloristului finlandez Antti Amatus Aarne la universul basmului românesc văzut de
etnologul Adolf Schullerus, în „Studii şi Comunicări de Etnologie”, S. N., XXXI, Academia Română, Editura Astra Museum,
2017, p. 167–183, la p. 170.
10. Eva Sallis, Sheherazade Through the Looking Glass. The Metamorphosis of „The Thousand and One Nights”, 1999, p. 21.
11. Nadia Anghelescu, Identitatea arabă. Istorie, limbă, cultură, Iaşi, Polirom, 2009, p. 19.
12. Paul de Alep, Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia, studiu introductiv, editarea manuscrisului arab, trad. în lb. rom.,
note şi indici de Ioana Feodorov, Bucureşti, Editura Academiei Române, Brăila, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014, p. 7.

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 8