Page 83 - vl_51

Protestul locuitorilor din Lupeni cuprinde 5 puncte foarte importante.
Punctul 2 al moțiunii cuprinde următoarele: „Protestăm că un popor venit în Banat, refugiat
dinaintea Turcilor înainte numai cu 200 ani când sunt sârbii, să fie pus de poruncitor peste un popor
băștinaș care de mii de ani trăiește acolo și a muncit pământul acela. Pe lângă dreptul istoric mai putem
invoca în favorul nostru și împrejurarea că poporul român din Banat formează majoritatea absolută
față de oricare naționalitate de acolo.”
În punctul 4 al Moțiunii se declară că: „Protestăm împotriva împărțirii pentru că prin aceasta
s-ar semăna numai ură și antipatie între aceste două popoare, care la urmă ar duce la alt conflict
sângeros, care ar produce efecte dureroase și costisitoare pentru ambele popoare. Sârbii să-și aducă
aminte că au sub stăpânirea lor destui români, pe Valea Timocului și în Macedonia, pentru care avem
tot dreptul să ne ridicăm glasul de apărare și să le întindem mâna de ajutor. Dacă ei nu ni-i dau pe aceia
din motive strategice, nici noi nu putem ceda părțile bănățene, pentru că și nouă ne prinde bine
Dunărea.”
În punctul 5 al Moțiunii se protestează pentru că: „pământul acela, pe care de două mii de ani
l-am apărat împotriva dușmanilor, care ne-a fost leagănul nostru pentru că am vărsat sub conducerea
Banilor și Cnezilor noștri mult sânge în decursul veacurilor, încă înainte de ce și alții s-ar fi organizat
militărește pe lângă noi. Noi am suportat greutățile cele mari și multe, noi suferințele și nedreptățile
altora, a ungurilor dușmanilor noștri comuni. Nu din motive economice cerem Banatul, ci din motivul
că o ramură atât de puternică a neamului nostru să nu fie condamnată uscării, pieririi ci să rămână în
legătură cu marele trup al românismului de unde va căpăta înviorare viața.”
În finalul adunării, se menționează că bazat pe „aceste motive rezemându-ne protestăm din
nou împotriva oricărei împărțiri și rugăm pe conducătorii noștri politici să facă tot posibilul ca
Convenția din 1916 să nu rămână simplu petic de hârtie, ca idealul nostru național să se împlinească și
să nu rămână fără de efect, vărsarea potopului de sânge românesc pentru unirea tuturor Românilor în
un singur stat”.

Dr. Ioachim LAZĂR

Bibliografie
Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României, vol. II, București, 1989.
Ioan Lupaș, Istoria Unirii Românilor, București, 1938.
George Popoviciu, Memorii cu privire la integritatea Banatului, Caransebeș, 1929.
Prefectura județului Hunedoara, dosar 172/1919.

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 80