Page 79 - vl_51

plin de vigoare, cel plin de viață.
Bănățeni! Patria voastră nici nu scăpă de o robie și fu aruncată în alta și mai neagră, prin
îndrăzneală și vicleșug. Puternicii zilei stau gata să consființească noua robie.
Cetățeni! Sculați-vă! Lăsați grijile mărunte din jurul căminului vostru. Porniți de la Mureș la
Dunăre și din Băuțar la Tisa. Vă cheamă grija cea mare a zilei, în vechiul bastion al românismului, la
Lugoj, la Marea adunare națională a tuturor românilor bănățeni, care are loc marți, în 10 iunie 1919, la
ora 2 pe «Câmpia libertății», ca să trimitem de acolo, inspirați de duhul marilor înaintași din 1848,
cuvântul nostru lumii întregi. Cu prețul vieții nu vom lăsa ca Banatul să fie ciuntit. Veniți! Și «Ce e
scris pentru noi, bucuros le-om duce toate, de e pace, de-i război»”.
Adunarea de la Lugoj a fost deschisă de dr. George Popovici, protopopul Lugojului, care
face o trecere în revistă a evenimentelor recente și apoi un istoric al Banatului din vremea dacilor și a
stăpânirii romane. Pune un accent deosebit pe acele perioade de autonomie a Banatului, spunând că
„Banul nostru era al treilea demnitar al Ungariei și centrele noastre, Timișoara, Lugojul și
Caransebeșul, erau cetăți privilegiate de categoria Budei și Pestei. Am avut multă vreme strânse și
intime legături cu frații noștri olteni și cu Basarabii, principii lor”.
Implorând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrărilor noastre, „declar adunarea
națională deschisă, strigând cu toții împreună, Trăiască Franța! Trăiască România Mare!”. La finalul
adunării participanții au adoptat o Moțiune din care prezentăm câteva fragmente.
„Românii bănățeni din județul Caraș-Severin, Timiș și Torontal, întruniți azi, 10 iunie 1919,
în număr de 70 de mii, pe Câmpul Libertății din Lugoj: „Denunță lumii civilizate opera de șantaj,
săvârșită de armata sârbă prin ocuparea surprinzătoare a Banatului, cât și prin întreg sistemul de
persecuțiune, la care a expus poporul nostru prin arestări, deportări, bătăi, biruri grele, rechiziții
forțate, stoarcere de subscripții la împrumutul de stat sârb și altele pe de o parte pentru a pune
Conferința de pace în fața unui fapt împlinit, pe de altă parte pentru a opri prin teroare orice
manifestare a poporului nostru. Protestează împotriva pretențiilor sârbești de a ciunti Banatul prin
alipirea unei părți a acestuia la statul jugoslav.”
„Din punct de vedere economic ciuntirea Banatului ar însemna o cumplită lovitură dată
acestei provincii înfloritoare, perfect închegată, prin separarea părții apusene de cea răsăriteană,
menite să trăiască împreună. Din toate aceste considerațiuni, marile puteri aliate, alături de care
România a luptat pentru întronarea dreptății în lume, au acordat Banatul întreg României.”
În finalul moțiunii, participanții au decis „a aduce această hotărâre la cunoștința Majestății
Sale Regele Ferdinand și a delegaților noștri de la Paris spre a o comunica Conferinței de Pace, ca
expresiunea neclintită a voinței unanime a tuturor Românilor bănățeni. A li se da grabnică autorizare
pentru organizarea unei legiuni a românilor bănățeni, care să pornească întru eliberarea fraților lor
ocupați de sârbi”.
Biroul adunării a expediat telegrame Regelui Ferdinand, Reginei Maria, ministrului
Ferekyde, lui Iuliu Maniu și Nicolae Iorga. Telegrama trimisă Majestății Sale Ferdinand I, regele
tuturor românilor, menționa următoarele:
„Românii bănățeni, întruniți la Lugoj, în adunarea națională din 10 iunie, în număr de
aproape 70.000 din toate 3 județele: Caraș-Severin, Timiș și Torontal depun la treptele Tronului
Majestății Voastre expresiunea sentimentelor lor omagiale de loialitate și fidelitate, asigurându-vă că
vor fi credincioși pururea Dinastiei Majestății Voastre, pentru alipirea întregului Banat la România
Mare la care aderează fără nici o rezervă și fără nici o condiție, rugându-vă umilit a interveni în
favoarea lor chiar și cu arma în caz de lipsă”.

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 76