Page 16 - vl_52

Profesiune și vocație

În continuare ne propunem o selecţie a termenilor non-latini întâlniţi în opera
10
lui Anthimus, cu precizarea că au fost identificate 17 astfel de cuvinte .
Afratus; din greacă (afratus grece quod latine dicitur spumeo – „în greceşte
afratus, care în latină se numeşte spumeo”; de fapt spumeum). Ar fi
vorba despre suflé cu albuş bătut spumă. Cuvântul, scris în felul
acesta, nu se regăseşte în nicio altă sursă, dar nu înseamnă că nu ar
fi existat în vremea lui Anthimus. Episcopul hispanic Isidor de
11
Sevilla (560–636) scrie aphratum, traducându-l prin spumeum .
Alfita; din greacă (fit etiam de ordeo opus bonum quod nos greci dicimus
alfita – „o mâncare bună, pe care noi, grecii, o numim alfita fiind
„făcută cu orz”). O mâncare de orz, probabil o supă de orz.
Echivalentul în gotică pentru alfita ar fi fost fenea. Contextul
sugerează că Anthimus a introdus termenul grecesc nu pentru că ar fi
12
fost necesar, ci pentru că i s-a părut interesant, fiind el însuşi grec .
Bradonis; germanic (si assatum fuerit ad horam quomodo brad(r)onis –
„dacă este proaspăt prăjit, cum ai face o friptură”). Probabil un fel
de friptură, o îmbinare de carne şi şuncă; posibil din francă, de la
brado, cuvânt neîntâlnit în latină înainte de Anthimus; în proto-
germanică – neatestată prin intermediul unui text, ci construită
13
prin metode comparative – *bræda sau *breda , în germana medie
14
brâde, respectiv braon în franceza veche şi în cea medie . Se
presupune că este vorba despre o moștenire din limba proto-indo-
15
europeană (PIE) sub forma de *bhreh1- .

¹⁰ Ibidem, p. 43.
¹¹ Ibidem, p. 13.
¹² Ibidem, p. 13–14.
¹³ Dialekte, Konzepte, Kontakte, Ergebnisse des Arbeitstreffens der Gesellschaft für Sprache und Sprachen,
GeSuS e.V., 31. Mai – 1. Juni 2013 in Freiburg/Breisgau, în „Sprache & Sprachen”, Sonderheft 2014, p. 36.
¹⁴ Veerle Pauline Verhagen, op. cit., p. 17.
¹⁵ Ibidem, p. 18. Este astăzi o „communis opinio” să se afirme că limbile europene au evoluat și dezvoltat „in
situ” pe continentul nostru, cu toate că existența migrațiilor a dus la fragmentarea ori chiar dizlocarea lor.
Desigur, ar fi absurd să vorbim despre o limbă, una pre-indo-europeană (PIE) unitară, în schimb se poate
vorbi despre un dialect continuum, adică despre o arie cultural-geografică în care existau mai multe dialecte.
La nivelul mileniului al II-lea î. Hr., are loc așa-numitul proces de cristalizare a limbilor europene, unul dintre
argumentele în favoarea acestei cristalizări fiind apariția unui element nou, anume opoziția masculin /
feminin (Carlos Quiles, Fernando Lopez-Menchero, A Grammar of Modern Indo-European, Badajoz, Indo-
European Language Association, 2012, p. 57–59).
Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 14