Page 17 - vl_52

Profesiune și vocație

Cracatiu; probabil celtic (de pisce cracatiu caro fortior est – „carnea de
sturion este destul de tare”). De reținut că la familia sturionilor
solzii sunt înlocuiți cu granule osoase, amplasate sporadic pe toată
suprafața corpului, formând șiruri longitudinale de scuturi
16
osoase . Cercetătorii care admit varianta celtică presupun o
legătură cu cairgeach („tare”) din irlandeză – cairrcech în
irlandeza veche. Ar mai fi creigiog (cu sens iniţial de „stâncos”,
„abrupt”) în galeză, dar această variantă pare a pierde teren în faţa
galezului crag („crustă tare”). Cuvântul cracatiu, cel puţin aşa
scris, nu se întâlneşte decât la Anthimus. Specialiştii au optat
pentru sturion luând ca reper forma cragacus dintr-un glosar latin-
anglo-saxon, de la sfârşitul secolului al VIII-lea, în care dă styria
(„sturion”) ca echivantul denumirii latine. Cuvântul cragacus
apare în mai multe variante, precum creacum, creatum şi creatium
17
în care se poate observa pierderea lui c intervocalic .
Fenea; din gotică, cu sensul: mâncare de orz, probabil o supă de orz,
cuvânt pe care l-am întâlnit la alfita (fit etiam de ordeo opus bonum
quod nos greci dicimus alfita [...] gothi vero barbarice fenea) – „o
mâncare bună din orz, pe care noi, grecii, îl numim alfita [...] în
limba străină a goţilor fenea”. Desigur, se ridică întrebarea, de ce
autorul a ţinut să menţioneze acest fel de mâncare? Posibil, ca să-i
arate gazdei france nu doar că are cunoştinţe de limbă gotică, ci
chiar poate sugera o delicatesă peninsulară cu statut de noutate în
18
lumea francilor . Desigur, exemplele ar putea continua, dar nu
acesta este scopul demersului nostru.

Toate mențiunile ori considerațiile de mai sus ne determină să acordăm mai puţin
credit celor care susţin că tratatul lui Anthimus este ultima carte de bucate din
Antichitatea clasică şi să ne raliem celor care văd în el primul tratat de profil din zorii
Evului Mediu.
Constantin ITTU

¹⁶ Familia sturionilor-acipenseridae, în „http://www.novarainvest.ro/familia-sturionilor-acipenseridae”,
accesat la 16. 03. 2018.
¹⁷ Veerle Pauline Verhagen, op. cit., p. 21–22.
¹⁸ Ibidem, p. 25.
Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 15