Page 15 - vl_52

Profesiune și vocație

longobardă, spun specialiștii, deoarece formulări precum nam non în loc de sed non,
din textul său, se găsesc doar în latina documentelor oficiale longobarde (nu și în
7
anale) . Unde și-a scris medicul Anthimus tratatul gastronomic sub formă de scrisoare?
Conform unor opinii, nu în regatul franc; în fraza sa, de crudo vero larido quod solent
ut audio domni franci comedere [...], atenția cade pe ut audio, care sugerează că a auzit
– nu a văzut – că francii mănâncă slănina crudă (crudo vero larido) cu mare plăcere,
fiind considerată de ei o delicatesă. În acest sens, se consideră că epistola era privită de
autor ca un fel de scrisoare de acreditate la Curtea regelui franc, bazată pe cunoștințele
sale medical-gastronomice. Conform altor opinii, exilatul grec se afla deja la Curtea
merovingiană, altfel nu s-ar explica faptul că el se autointitulează legatus (trimis, sol,
8
ambasador) . În plus, formulări precum de piscium ratione que in his partibus sunt
(„felurile de pește care sunt în aceste părți”), în loc de illis partibus ([în] „acele părți”)
ar fi un argument în favoarea acestei supoziţii. În plus, după menționarea existenței
peștilor care sunt în aceste părți, urmează o listă a lor, una cu nume locale ciudate,
denotând că autorul îi știe deoarece cunoaşte acele meleaguri. Cele două ipoteze
privind locul în care a fost scrisă epistola rămân deschise, deoarece atât ostrogoţii, cât
şi francii au introdus cuvinte din limbile lor în textele latine, or este dificil, dacă nu
9
chiar imposibil de stabilit originea acelor cuvinte germanice de împrumut .

Anthimus, Ultima carte de bucate romană.
Ű Foto copertă:
Pește și legume agățate într-un dulap,
natură.
© Marie-Lan Nguyen/ Wikimedia/2006.
https://www.cooksinfo.com/anthimus/

De observatione ciborum.
Ediția din 1877.
Foto: www.fr.wikipedia.org/
wiki/Anthimus Ű

⁷ N. J. Adams, Bilingualism and the Latin Language, Cambridge, Cambridge University Press, 2003, p. 443; În a
sa Historia Langobardorum, Paulus Diaconus (cc. 720–799) menționează numele lui Cassiodor, Dionisie
Exiggul, Priscian ori Sf. Benedict, aceștia fiind priviți ca cei care le-au furnizat longobarzilor mijloacele
necesare unei rapide civilizări: administrația, normele unei limbi scrise, cadența timpului liturgic, o nouă
spiritualitate (Paulus Diaconus, op. cit., p. 392).
⁸ Pierre Flobert, Le Latin à la cour de Clovis selon Anthime, în H. Petersmann, R. Kettemann (eds.), „Latin
vulgaire – latin tardif. Actes du V Colloque international sur le latin vulgaire e tardif”, Heidelberg,
Universitätsverlag, 1997, p. 20.
⁹ Veerle Pauline Verhagen, op. cit., p. 6.
Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 13