Page 14 - vl_52
P. 14

Profesiune și vocație



               Autorul își începe lucrarea cu următoarele precizări:
                    Am  încercat,  pe  cât  am  putut,  să  fac  o  prezentare  generală,
                    urmând intrucțiunile experților medicali. Sănătatea oamenilor
                    se bazează, în primul rând, pe tolerabilitatea alimentelor [...]
                    dacă  nu  sunt  fierte  în  mod  corespunzător,  produc  dureri  de
                    stomac și de abdomen [...] și provoacă ulcere. [...] Pe de altă
                    parte,  dacă  mâncarea  este  pregătită  corespunzător,  ea  este
                    distribuită bine și plăcut [...] Aceasta este starea de sănătate.
                    Oricine are grijă de el însuși în acest fel nu are nevoie de niciun
                            3
                    remediu .
               S-a irosit multă cerneală atât în privința tratatului, cunoscut azi doar datorită
           unor  còpii  târzii,  cât  și  în  privința  autorului,  pe  care  unii  îl  cred  a  fi  fost  fie
           ambasadorul  lui  Teodoric  cel  Mare,  regele  ostrogoților,  fie  solul  împăratului
           bizantin Anastasius la Curtea regilor franci – niciuna dintre ipoteze nefiind însușită
                              4
           în totalitate până azi . Este posibil ca prima să fie mai aproape de adevăr, în sensul că,
           după ce a părăsit Bizanțul – benevol ori obligat, trimis în exil –, Anthimus să fi ajuns
           mai întâi la Curtea ostrogotă de la Ravenna, iar numai după aceea la cea francă a
           Merovingienilor. Iar când semnalăm un presupus exil, avem în vedere evenimentele
           întâmplate în vremea împăratului de la Constantinopol, Zenon, care, după ce l-a
           învins pe uzurpatorul Basilicus, a primit soli din Occident, inclusiv de la Romulus
           Augustulus, fiul lui Orestes. Zenon însă trebuie să facă față unor comploturi acasă, la
           el în imperiu. În acest context, probabil ca participant la un complot, se poate vorbi
           despre trimiterea lui Anthimus în exil, dar, cu toate acestea, rămânem la nivelul
                                  5
           supozițiilor în cazul său .
               Nefiind un descendent aristocratic roman, unul care să ţină la eleganţa limbii
           native, Anthimus a împănat textul cu termeni uzuali ai timpului și spațiilor geopolitice
           în care a trăit, motiv pentru care, în tratatul său, se întâlnesc cuvinte ori expresii
                                       6
           germanice, grecești ori celtice . Unde a învățat Anthimus latina? În Italia ostrogotă și

           ³   Anthimi de Observatione Ciborum ad Theodoricum Regem Francorum Epistula, edited and translated by
              Eduard Liechtenhan, Berlin, Academy of Sciences, 1963, p. 86.
           ⁴  John Wilkins, Robin Nadeau (eds.), A Companion to Food in the Ancient World, Wiley Blackwell, 2015, p. 380.
           ⁵  Jiri Šubrt, Hagiografic romance: novelistic narrative strategy in Jerome's Lives of Hermits, în Marilia P. Futre
              Pinheiro, Gareth Schmeling, Edmund P. Cueva, The Ancient Novel and the Frontiers of Genre, 2014, p. 205–214,
              la p. 210 și 213.
           ⁶   Veerle Pauline Verhagen, The Non-Latin Lexis in the Cooking Terminology of Anthimus' De Observatione
              Ciborum, Universiteit Leiden, 2016, p. 1.
              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            12
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19