Page 27 - vl_54

redevenit convenţională. Mica nobilime a sărăcit, se vede asta din descrierea conacelor care ar
necesita reparaţii, din descrierea mobilelor temeinic lustruite, dar care au văzut vremuri mai
bune şi din lipsa unor obiecte de artă care au fost vândute pentru a se asigura traiul zilnic. Între
mica nobilime şi ţăranii mai avuţi pare să nu fie mare diferenţă, poate doar o iluzie susţinută cu
greu. Pe de altă parte, marea nobilime desconsideră mica nobilime, căsătoriile dintre cei cu averi
mari şi fetele fără avere, chiar aparţinând micii nobilimi scăpătate, sunt descurajate din start. Ce
ar trebui să se întâmple pentru ca aceste graniţe să poată fi încălcate, şterse? Aici începe povestea
eroinei Justyna Orzelska. De la bun început ni se arată că ea suferă de pe urma unei dezamăgiri, o
dragoste care a crescut din copilărie pentru
Zygmunt Korczyński. El făcea parte din marea
nobilime, iar pentru familia lui ar fi însemnat o
mezalianţă şi nu a fost de acord cu Justyna,
tânărul găsindu-şi o nevastă mai „potrivită” cu
cerinţele societăţii. Aşa se face că Justyna s-a
întors înapoi la Korczyn. Dar nici Korczyn nu
este de fapt casa ei, ci doar locul unde vărul
mamei ei i-a primit să locuiască pe ea şi tatăl ei,
Ignacy Orzelski, după ce acesta şi-a pierdut
averea şi a rămas văduv. Pentru o fată acceptată
din milă, ea este mai „originală” şi
neconvenţională decât şi-ar dori membrii elevaţi
ai clasei din care face parte. Ea este frumoasă şi
atrage privirile, domnul Rózyc fiind unul dintre
cei interesaţi de ea:
Ai pus ochii pe ea, nu? Nu-i rea ce-i
drept, dar mie nu mi-e simpatică... e rece...
aspră... prea originală. [...] Are o rentă de cinci
mii la domnul Benedict, ce zestre poate fi asta...
n-are nici o zestre... dar e mândră ca o prinţesă
şi rea ca o viespe. [Op. cit., p. 53].
Cine o înţelege mai bine şi, într-un fel,
se află în aceeaşi situaţie este Marta Korczynska,
sora lui Benedyct. Ea este cea care are grijă de
toate lucrurile şi treaba din casă. Organizează
totul şi i-a crescut pe copiii fratelui ei. Ea este cea care îşi aminteşte de relaţia apropiată pe care
cei de la Korczyn au avut-o cu familia Bohatyrowicz, ţărani pe moşia Korczyn:
A fost o vreme, scurtă, când Bohatyrowiczii făceau vizite la conac şi stăteau cu noi la
masă... chiar tata lui Janek ăsta, Jerzy şi unchiul lui, Anzelm Bohatyrowicz, cel despre care se
zice c-ar fi suferind acum de melancolie... Şi ce bărbat mândru era odată!... Chipeş, curajos,
patriot, .... romanţios... Eram prieteni atât de apropiaţi, încât ţin minte, se întâmpla uneori să
mă aşez la pian, luam câteva acorduri, iar Anzelm venea în spatele meu şi începea să cânte. [...]
Se împlinesc iată, douăzeci şi doi de ani... ba, şi trei... Ce voioşie era în casa noastră, ce viaţă
duceam şi eu şi ceilalţi. Acum totul e altfel... altfel... tristeţe fără margini. [Op. cit., p. 29].
Jan Bohatyrowicz, urmaşul lui Jerzy, al cărui părinte a pierit în revoluţie, pare să aibă tot

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 25