Page 29 - vl_54

Scriitoarea Eliza Orzeszkowa, pe numele de naştere Eliza Pawłowska, deşi este mai
puţin cunoscută la noi, este o reprezentantă de seamă a pozitivismului polonez. S-a născut în
Milkowszczyzna, în familia nobiliară Pawłowski. La vârsta de 17 ani a fost măritată cu Piotr
Orzeszko, un moşier de două ori mai în vârstă decât ea. Căsătoria lor a fost una nereuşită, din
cauza ideilor ei despre independenţa feminină şi emanciparea iobagilor. Soţul ei a fost unul
dintre participanţii la Revoluţia din 1863, fiind exilat în Siberia după înăbuşirea revoltei. Soţia sa
s-a aflat în centrul evenimentelor şi a fost martoră la desfăşurarea lor, aşa că nu e de mirare că a
reuşit să scrie despre ele atât de viu în romanul Pe malurile Niemenului.
După 11 ani de separaţie, s-a despărţit oficial de soţul ei în 1869. Se mută în Grodno
(actualmente aflat în Belarus) unde, în 1879, şi-a deschis o librărie şi o editură. În 1878 publică
Meir Ezofowicz (purtând numele eroului principal), un roman în care este prezentată viaţa
îngrozitoare a unui evreu într-un mic oraş din Belarusia, în care autoarea nu încurajează doar
toleranţa, cât mai degrabă asimilarea comunităţii evreieşti. Autorităţile ruseşti i-au închis
afacerea în 1882 şi au pus-o sub supraveghere polițienească timp de cinci ani. În 1894 se
recăsătoreşte, după o relaţie de peste 30 de ani, cu Stanisław Nahorski, care moare la doar 2 ani
după acest eveniment. Romanul Pe malurile Niemenului, considerat capodopera scriitoarei, este
singurul tradus în română. A văzut lumina tiparului în 1888, fiind ecranizat prima dată în 1939 şi
ulterior în 1987 (Nad Niemnen / tradus în engleză On the Banks of the Niemen), în regia lui
Zbigniew Kuzminski. Mi-aş dori foarte mult să pot vedea acest film.
Nume de seamă în literatura poloneză, Orzeszkowa a scris peste 30 de romane şi 120 de
schiţe, drame şi nuvele în care se preocupă de condiţiile sociale, de educaţie, independenţa şi
căsătoria femeilor în societatea poloneză aflată sub ocupaţie rusească. Problemele sociale cum
sunt cele privitoare la munca femeilor, copiii ilegitimi sau prostituţia sunt tratate în operele ei,
recunoaşterea lor fiind destul de îndrăzneaţă şi inovatoare pentru romanul polonez al secolului al
XIX-lea.
Datorită acestor idei şi modului deosebit în care a reuşit să le transpună literar,
scriitoarea a fost nominalizată în 1905, alături de Henryk Sienkiewicz (pentru cartea sa Pan
Wolodyjowski) şi Lev Tolstoi (care a fost propus în fiecare an din 1902 în 1906) la Premiul Nobel
pentru Literatură. A câştigat Sienkiewicz, dar pentru acele vremuri în care valoarea operelor
feminine era cu reticenţă recunoscută, a fost de o mare importanţă chiar şi această nominalizare
alături de doi titani ai literaturii universale. Oricum, anul 1905 a fost un an glorios în literatura
poloneză, tocmai pentru că a avut doi reprezentanţi ai ţării nominalizaţi la prestigiosul Premiu
Nobel. Dacă ne gândim că Sienkiewicz şi Orzeskowa erau contemporani cu Bolesław Prus,
considerat a fi cea mai importantă figură a literaturii poloneze, putem aprecia cu atât mai mult
aceste nominalizări.
Mi-aş dori foarte mult ca vreuna dintre editurile din România să fie inspirată şi să caute
să traducă şi să editeze operele acestei autoare, sau măcar ca Editura Univers să reediteze cartea.
Până atunci, mă bucur că cel puțin ediţia din 1986 este la raft, aşa că cei interesaţi vor fi aşteptaţi
cu drag la noi la bibliotecă!

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 27