Page 28 - vl_54

ce ar putea să-şi dorească. E tânăr, frumos, harnic şi avut pentru nivelul lui social. Dacă privirea
ar putea vorbi, atunci cea fugară, scânteietoare, pe care i-o aruncă Justynei, i-ar da de gol
plăcerea de-a o vedea. Ea însă face parte dintr-o altă lume, chiar dacă pare şi ea fericită să-l vadă,
aşa că inima lui nu e uşoară. O lume a mezalianţelor imposibile. Alte poveşti de viaţă şi
dragoste se întrepătrund, deşi aflate pe un plan secundar, ele dau culoare şi conturează lumea
aflată pe malurile largi ale Niemenului.
Patriotismul şi durerea împletite cu pozitivismul şi credinţa într-o lume în care patria va
renaşte răzbat din întregul roman. Tinerii sunt viitorul. Îl întâlnim pe Wiltold, fiul lui Benedykt,
student la agronomie, asupra căruia idealurile strămoşilor au avut un impact major, este cel care
crede în renaşterea naţiunii şi vrea să facă schimbări, chiar dacă părintele lui, care a suferit de pe
urma Revoluţiei, s-a resemnat să subziste şi să plece capul. El munceşte foarte mult şi speră să
evite ruina financiară. Îl înţelegi şi îl compătimeşti sincer pe Benedykt, care a avut parte de o
viaţă grea şi a avut alături o soţie ipohondră, prea „delicată” şi care îşi „răsfaţă” nervii,
prăbuşită pe o sofa într-o cameră de primire a oaspeţilor. Vecinul moşiei Korczyn, Krilo, este
unul dintre admiratorii şi susţinătorii ei, petrecându-şi timpul în aceeaşi cameră sufocantă şi
lăsându-şi propria nevastă să se descurce singură cu greutăţile moşiei. Teofil Rózyc este
dependent de narcotice şi arată şi el suferind, o umbră de om, chiar dacă este tânăr. Prin aceştia,
scriitoarea îşi varsă năduful privitor la aşa-zisa „societate bună” ale cărei reguli au urmărit-o şi
pe ea. Eliza Orzeskowa s-a născut şi ea într-o familie bogată, dar ca şi alte femei la acea vreme a
fost obligată să se căsătorească împotriva dorinţei sale. Romanul este o oglindă a societăţii în
care o trăieşte, a dorinţelor cu care se confruntă, a
patriotismului în care a fost crescută şi a evenimentelor
la care ea personal a fost martoră. Fiecare personaj este
gândit pentru a simboliza un sentiment, o tipologie
umană, toate acestea contribuind la realizarea unei
ample fresce a societăţii poloneze. Privită din afară,
lumea pare idilică, ţăranii care muncesc la câmp sunt
frumoşi şi par să facă fără efort tot ce e de făcut într-o
gospodărie. Obiceiurile lor, cântecele şi cimiliturile
populare fac parte din farmecul cărţii.
Căldura toridă se aşterne pe câmpuri şi parcă
şi în inimile tinerilor. Pentru Justyna, calmul, fericirea
simplă a ţăranului, până şi munca câmpului par să fie,
cu toată greutatea fizică, atrăgătoare. Dar viaţa asta nu
este bună pentru tatăl său, care încă se consideră parte
din nobilime, chiar dacă trăieşte din mila rudelor de a
căror ironie şi bătaie de joc nu-şi dă seama. În schimb,
pentru Justyna acestea devin de nesuportat. Pe de altă
parte,Teo Rózyc se interesează de ea, oferindu-i şansa
de a avea o altă viaţă, una ce i-ar oferi şi tatălui ei tot ce
îşi doreşte. Ce poate face Justyna în această situaţie?
Sper să vă fi făcut curioşi să aflaţi continuarea citind
această carte!

V 26
Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020ox Libri, Nr. 1 (54) - 2020