Page 31 - vl_54
P. 31

dincolo de marea trecere, oamenii ar putea reveni cumva în această existență, pe de altă parte aici
          se observă semne, umbre care se preling din zona eternității.
                 Cititorul descoperă faptul că fiecare individ contează în marea economie a istoriei, că
          are valoare și dispariția acestuia, boala, refuzul, toate contează în balanța timpului. Personajele
          depășesc criza inerentă vieții, apare planul spiritual în care ele glisează pentru o salvare năzuită.
          Evident, nu se revoltă, acceptă soluțiile oferite de viață ca pe un dat, dar se cabrează împotriva
          realității imediate, absurde și lipsite de perspectivă.
                 Povestirile sunt dinamice la nivel spiritual, sunt teme care se impun: trenul care se mișcă
          spre o destinație miraculoasă, există mai multe lumi posibile în care murim, ori un netimp
          pierdut.  Oamenii  nu  pot  uita,  în
         sufletul fiecăruia există o taină, mintea
         și sufletul negociază eternitatea.
                 De remarcat importanța pâinii
         de  fiecare  zi,  paradisul  nevăzut  de
         lângă  noi,  locuit  de  cerbi  sau  alte
         animale alese. Se formează o buclă a
         timpului  pe  plaja  povestirilor
         adevărate, există o foame reală după
         visul nostru cel de toate zilele, până la
         urmă  toate  povestirile  nu  ne  mai
         aparțin,  ele  se  topesc  în  memoria
         vremurilor trăite simplu, direct.
                 Reținem  misterul  scrisului:
         „Am  scris  până  în  zori,  aproape
         mulțumit  de  lucrul  meu;  scriind,  ai
                                       senzația  că  îți  trăiești  mai  cu  intensitate  viața…  aproape
                                       reușind să te amăgești că nu o faci în zadar… Știu că mai
                                       degrabă e o iluzie, însă nu eu am fost cel care a ales această
                                       cale, practic eu fiind cel ales. E drept că scrisul e departe de a
                                       te  face  fericit,  dar  faptul  că  devii  robul  propriilor  tale
                                       plăsmuiri, identificându-te cu personajele tale, îți provoacă
                                       un gen de efervescență spirituală,   umplându-ți cât de cât
                                       golul  amețitor  și  amenințător  din  suflet”.  (Toate  aceste
                                       povestiri triste care nu ne aparțin, p.167)
                                             Fiecare narațiune are mai multe paliere, de obicei trei-
                                       patru,  realitatea  și  imaginația  se  împletesc,  unele  dintre
                                       acestea  devenind  poeme  în  proză,  exprimând  starea  de
                                       ansamblu a existenței. Miracolul existenței se brodează pe
                                       evenimentele culturale ale generației legate de Led Zeppelin,
         Genesis, Pink Floyd, Deep Purple, formații de muzică cu pasaje importante în ecuația epocii.
                  De asemenea, operele unor scriitori importanți precum Borges, Márquez, Casares sau
         Cortázar, cu mesajul lor simbolic și puternic, lasă urme în starea personajelor din prozele lui
         Daradici și aduc acțiunea la un punct suprarealist prin sugestie și tipar.
                 Daradici mărturisește că aceste proze scurte au constituit experiențe intense, născute pe


              Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020                                                29
   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36