Page 62 - vl_55-

Profesiune si vocatie
,
,

chirilice, al acestei ediții cu 218 pagini este următorul: Istoria[a] lui Alexand[ru] acum adoau
oară tipărită. La anul 1810. Primele foi cuprind titlul și Scară de cele ce se află întru aciastă
Alexandrie, după care urmează: Istoriia despre marele Alexandru Împăratul, întra ceia vreme
5
când era cursul lumii cinci mii doao sute și cincizeci de ani .
Dincolo de munți, când, în secolul al XVI-lea, asupra Ţării Româneşti şi Moldovei
plana pericolul otoman, s-a răspândit Alexandria, romanul de aventuri războinice ale lui
Alexandru cel Mare. Câteva decenii mai târziu, când situaţia s-a mai stabilizat, unul dintre
boierii munteni, mai precis Udrişte Năsturel, cumnat al domnitorului Neagoe Basarab, va
traduce romanul Varlaam şi Ioasaf, un roman cu valenţe creştine, chiar dacă rădăcinile sale se
găsesc în India epocii lui Buddha.
După ce eforturile de purificare a vieţii religioase din Ţările Române scad în intensitate,
va veni vremea romanului cu caracter moral Archirie şi Anadan, în textura căruia se întâlnesc
maxime morale, enigme şi fabule.
Un roman ca Alexandria, care a circulat patru secole în toate straturile societăţii
româneşti, a lăsat urme adânci nu numai în conştiinţa populară, ci şi în cea colectivă. Legende ori
credinţe despre bătrânii blajini şi înţelepţi care duc o viaţă sobră, de pustnici, într-o insulă de la
capătul pământului îşi au rădăcinile în istorisirea întâlnirii lui Alexandru Macedon cu înțelepții
indieni. Tot din Alexandria ne vin poveştile despre iele, care se spune că ar fi fost servitoarele
regelui macedonian. Acesta le-ar fi dat spre păstrare slujnicelor sale sticla cu apă vie primită de la
înţelepţii indici, numai că ele ar fi băut din acea apă, devenind nemuritoare; nemurioare şi rele,
6
motiv pentru care, până azi, în conştiinţa populară, ielele au trăsături negative .
*

Am mai afirmat și cu alte prilejuri că limba siriacă sau siriană veche a fost un adevărat
intermediar între greacă și arabă. Literatura siriacă este ilustrată de personalități precum
episcopul Severus din Nisibis, care a fost un strălucit reprezentant al acelui Geistesadel, al
„aristocrației spiritului” de expresie siriacă – dovadă că a primit supranumele de mlila
7
(„elocvent”) –, o aristocrație a spiritului care se continuă până la patriarhii Dionysios de Tell
Mahre al Antiochiei (818-845) ori Mihail Sirianul (1166-1199) și chiar dincolo de ei. Vorbim
despre adevărate individualități ale timpurilor trăite de fiecare în parte, cunoscători ai
întortocheatelor căi ale acestei lumi, precum și a celei spirituale, în niciun caz niște călugări
8
timorați și bigoți cum apar ei în imaginația noastră .
Istoria lui Alexandru este considerată de specialiștii în domeniu drept o capodoperă de
ceea ce numim astăzi roman popular, fiind decisivă în transformarea cuceritorului antic într-un
erou de legendă. Istoria aceasta nu este privită ca având valoare istorică, în schimb, exotismul

5. Ioan Bianu, Nerva Hodoș, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, Tomul III, 1809-1830, București,
Edițiunea Academiei Române, 1912-1936, nr. 777, p. 22.
6. Cărţi populare româneşti, Bucureşti, Chişinău, Editura Litera Intenational, 2002, p. 250.
7. The Oxford Dictionary of Late Antiquity, edited by Oliver Nicholson, vol. 1, A-I, Oxford, Oxford University Press,
2018, p. 1367.
8. Peter Brown, Muriel Debié, L'écriture de l'histoire en syriaque. Transmissions interculturelles et constructions
identitaires entre hellénisme et Islam, în „Al-Usur al-Wusta”, The Journal of Middle East Medievalists, 26, 2018, p.
225-231, la p. 228.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 60