Page 63 - vl_55-

,
Profesiune si vocatie ,

relatărilor a aprins imaginația ascultătorilor și a cititorilor de-a lungul multor generații, de-a
lungul multor secole. Prima sa versiune, cea în limba greacă, se încadrează peisajului cultural al
9
Alexandriei Egiptului de la sfârșitul secolul al III-lea d. Hr . S-a răspândit apoi pe arii vaste, atât
în Occident, cât și în Orient, cea mai veche versiune latină datând din secolul al IV-lea, iar cea
10
mai veche versiune armeană, din secolul următor .
Istoria în limba siriacă, datând din secolul al VII-lea, cu titlul Tash'ita d-'Aleksandros
11
bar Filipos, malka d-maqduniye („Istoria lui Alexandru fiul lui Filip regele Macedoniei”) ne
introduce, încă de la început, în lumea Egiptului antic, faimos pentru practicile magice, un Egipt
12
care domină lumea înconjurătoare și al cărui suveran este regele-magician Nectanebus .
Este vorba despre Nectanebus al II-lea, care a fost un faraon real al Egiptului antic – cu
variante de transcriere a numelui ca Bektanis, Nectanebus, Nectanabis, Nectanebes, Nectanebo,
13
Nectabo, din grupul hieroglific Nekht-neb-f –, ultimul înainte de cucerirea persană, cu arc
cronologic de domnie între 360-343 î. Hr, și care, după ce a fost detronat, s-a refugiat mai întâi la
14
Memfis, apoi în Egiptul de Sus, ca, în final, să plece în Nubia vecină, unde i se pierde urma .
În schimb, legenda textului siriac spune că adversarii lui Nectanebus pun la cale un
complot împotriva acestuia, un complot reușit datorită faptului că până și zeii i-au devenit
potrivnici. Alungat, el ajunge în Macedonia, unde regele Filip și Olympia, viitorii părinți ai lui
Alexandru, îl imploră să își pună în valoare calitățile spre a le tâlcui două vise pe care aceștia le-
au avut, unul privind relațiile lor conjugale, iar al doilea despre posibilitatea de a avea un urmaș
la tron. Nectanebus se pronunță, în mod preferențial, asupra celui de-al doilea vis, venirea pe
lume a lui Alexandru, născut sub o stea norocoasă. Însă, din text aflăm că Nectanebus,
pretinzând a fi Amon, va deveni tatăl copilului Olimpiadei, iar Filip îi va da numele Alexandru,
15
fiind convins că este moștenitorul său legitim la tron .
Această versiune siriacă este una dintre cele mai interesante, copistul inserând o serie de
episoade inexistente în precedentele versiuni, greacă, latină ori armeană, cum ar fi ridicarea de
16
către Alexandru a unui zid pentru a stopa invazia lui Gog și Magog .
Povestea ridicării unui zid s-a răspândid pe arii vaste datorită faptului că siriaca

9. De reținut că între Alexandria Egiptului și Antiochia Siriei apare, la sfârșitul secolul al IV-lea d. Hr., un nou centru
de cultură și mișcare intelectuală, Gaza, cu o intelectualitate semită elenizată și bine integrată în structurile gândirii
de epocă (Basile Tatakis, Filosofia bizantină, Nemira, 2010, p. 69).
10. Emeri van Donzel, Andrea Schmidt (eds.), Gog and Magog in Early Eastern Christian and Islamic Sources.
Sallam's Quest for Alexander's Wall, Leiden, Boston, Brill, 2009, p. 16-17.
11. Juan Pedro Monferrer-Sala, Alexander the Great in the Syriac Literary Tradition, în Z. David Zuwayya (ed.), A
Companion to Alexander Literature in the Middle Ages, Leiden, Boston, Brill, 2011, p. 41-72, la p. 58.
12. B. E. Perry, The Egyptian Legend of Nectanebus, în „Transactions and Proceedings of the American Philological
Association”, vol. 97, 1966, p. 327-333. Mai multe despre heka, magia egipteană antică, privită ca înțelepciune, în P.
Kousoulis, The Demonic Lore of Ancient Egypt: Questions on Definition, în P. Kousoulis (ed.), Ancient Egyptian
Demonology. Studies on the Boundaries between the Demonic and the Divine in Egyptian Magic, Leuven, 2011, p.
IX-XXII.
13. Bob Brier, Decoding the Secrets of Egyptian Hieroglyphs, Chantilly/Virginia, 2016, p. 109-119.
14. E. A. Wallis Budge, Alexander the Great. An Account of His Life Exploits from Ethiopic Sources and Other
Writings, New York, Routledge, 2012, p. 3, n. 2.
15. Monferrer-Sala, op. cit., p. 60-64.
16. Emeri van Donzel, Andrea Schmidt (eds.), Gog and Magog in Early Eastern Christian and Islamic Sources.
Sallam's Quest for Alexander's Wall, Leiden, Boston, Brill, 2009, p. 17.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 61