Page 64 - vl_55-

Profesiune si vocatie
,
,

devenise limba de cult a creștinilor din
întreg Imperiul Persan – sub raport religios,
un imperiu zoroastrian, nu creștin – al
dinastiei Sasanizilor.
Legenda este confirmată de
săpăturile arheologice, care vin să
completeze informațiile care au străbătut
secolele despre existența unui zid, de fapt a
unui complex defensiv impresionant,
marele zid de la Gurgan, ridicat de persanii
dinastiei sasanide în a doua jumătate a
secolul al V-lea. Gurganul a fost o
manifestare vizibilă a puterii dinastiei
sasanide, el reprezentând, nu doar simbolic,
ci și politico-religios, granița dintre
17
Eranshahr [Persia/Iran] și barbarie . Mai
mult, un erou din cartea sacră Avesta a tras
cu arcul, iar locul unde s-a înfipt săgeata a
18
marcat limita de est a Imperiului Persan .
Or, scena aceasta ne duce cu gândul
la riturile de trecere, în cadrul cărora
interdicția de a pătrunde într-un teritoriu
străin – și, invers, de a permite „străinului”
să vină în „teritoriul nostru” – are un
caracter magico-religios.
Iar când vorbim de poartă – fie
despre una reală, din vremea sasanizilor, fie
de cea legendară, pusă de Alexandru cel
Mare – avem de-a face cu un sinonim arhaic
19
al limitei exterioare a domeniului spiritual .

17. Warwick Ball, Rome in the East: The Transformation of an Empire, London, Routledge, 2016, p. 365.
18. Richard Payne, The Reinvention of Iran: The Sasanian Empire and the Huns, în Michael Maas (ed.), The
Cambridge Companion to the Age of Attila, Cambridge, Cambridge University Press, 2014 p. 283-299, la p. 293-294.
19. Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, Iași, Polirom, 1996, p. 26-29.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 62