Page 83 - vl_55-

factură non-beletristică, deosebit de frumos
ilustrată, într-o ediţie de lux. Este una dintre cărţile
pe care te bucuri să le priveşti, să le consulţi, să poţi
să le ai în bibliotecă pentru că este o carte ce
alcătuieşte o hartă a acestor tărâmuri, o lucrare
fundamentală ce adună toate ideile importante,
referinţele şi trimiterile făcute în cărţi sau în legende
despre locuri mitice, ţinuturi misterioase sau
obiecte pline de fascinaţie (cum ar fi Sfântul Graal).
Le urmăreşte apariţia în scrieri antice, evoluţia şi
reapariţia în cărţile moderne.
În cartea de faţă, ca de altfel şi în Pendulul
lui Foucault, Umberto Eco ne dovedeşte încă o dată ampla sa erudiţie, citând atât din clasici, cât
şi din cercetătorii moderni spre a ne edifica în legătură cu posibila așezare geografică a unor
locuri legendare cum sunt Atlantida, Lemuria, Insulele Fericite, Ţinutul Hesperidelor, Eldorado,
Insulele utopiilor, Tărâmurile reginei din Saba sau locul unde este ţinut Sfântul Graal. Unele
dintre aceste locuri, cum sunt cele unde s-au aflat cele șapte minuni ale lumii antice, şi-au
dovedit existenţa, pe altele însă le regăsim doar în imaginaţia fără margini a poeţilor şi
scriitorilor. M-am afundat curioasă în această carte. Plecând de la ideea Pământului plat şi a
hărţilor vechi desenate, în care lumea arată ca un disc, ca o tobă, ca o sferă sau ca o pară şi
ajungând până la călătoria spre centrul pământului din imaginaţia lui Jules Verne, Umberto Eco
trezeşte curiozităţi, ne inundă de informaţii, ne demonstrează cu citate din opera marilor clasici
cele susţinute în lucrarea sa. În ultimul capitol al cărţii, Locurile ca subiect de roman şi
adevărurile lor, afăm cât este adevăr şi cât ficţiune în romanele
care ne-au plăcut. Am aflat că în unele locuri, devenite faimoase
prin romanele scriitorilor, această faimă a fost folosită spre a
recrea şi a da viaţă poveştii imaginare.
Un exemplu este Castelul D'If de lângă Marsilia, unde
poate fi vizitată temniţa în care timp de 14 ani a fost întemniţat
Édmond Dantes (din romanul lui Alexandre Dumas, Contele de
Monte Cristo). Aici iubitorii romanului pot să-şi satisfacă
curiozitatea şi dorinţa de a atribui un topos real unei poveşti
imaginare. Aflăm cum arată cu adevărat subteranele Parisului
pe unde Jean Valjean îl salvează pe Marius, în romanul
Mizerabilii de Victor Hugo. Umberto Eco îl menţionează şi pe
Vlad Ţepeş, personajul real, care a prins proporţii fantastice sub
numele Dracula în imaginaţia lui Bram Stoker.
Misterele rămân mistere, fascinaţia pentru acestea va
dăinui peste vreme. Citind lucrarea, alegem să parcurgem o
călătorie care să ne poarte prin această lume plină de simboluri, de mistere, de posibilităţi şi să ne
documentăm asupra eventualelor locuri geografice unde acestea ar putea exista. Vă recomand
să căutaţi cartea lui Umberto Eco, Istoria tărâmurilor şi locurilor legendare, pe rafturile
bibliotecii noastre, să citiţi şi să aflaţi mai mult.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 81