Page 82 - vl_55-
P. 82

M-au găsit, ... parola...[…]Un pocnet sec, ca de armă. Un amalgam de voci […] încă nu ştiam
          că începuserăm să ne jucăm cu focul grecesc, care arde şi mistuie. (personajul Belbo, din
          Pendulul lui Foucault)
                 Pe măsură ce citeam simţeam că mă copleșesc infomațiile şi mi se părea că trec de la un
          subiect  la  altul,  cumva  fără  legătură.  Unele  fragmente  spuneau  multe  despre  personaje,
          adânceau relaţii de iubire între acestea şi păreau să fie desprinse de timpul acţiunii şi de tema
          principală. Pe urmă, m-am gândit că sunt „pliuri” necesare pentru ca cititorul să poată înțelege
          fiecare noţiune, fiecare sens. Până şi în poveştile de iubire există mister şi apare un potenţial
          cavaler misterios, ce pare să poată cuceri orice femeie: este d-nul Agliè, care lasă să se înţeleagă
         că ar fi însuşi Contele de Saint-German, nemuritorul, alchimistul, cel mereu înconjurat de
         doamne  şi  cel  implicat  în  constituirea  societăţilor  secrete.  Acesta  este  cel  care  plusează
         informaţia, care face o paralelă între Exu (spritul haosului şi al înşelăciunii) şi Hermes, între
         miturile europene şi cele africane. Vorbeşte despre rozacrucieni, despre Noua Atlantidă a lui
         Francis Bacon, care ar fi de fapt ţara rozacrucienilor.
                 Romanul  de  teme  şi  gânduri  Pendulul  lui  Foucault  mi  s-a  părut  un  periplu  larg,
         interesant, care pleacă urmărind feţe diverse, de multe ori opuse ale unui subiect. Se atinge tema
         credinţei sau  a  lipsei  acesteia, a  comunismului şi  a  capitalismului. Un  exemplu  al  acestei
         abordări este şi descrierea celor două edituri, Garamond şi Manuzio, care sunt ale aceluiaşi
         patron. Garamond este serioasă, dar modestă, cu file netăiate şi coperte sobre, iar Manuzio are
         coperte elegante, hârtie scumpă, caractere frumoase şi clare. Diferenţa aceasta se vede şi din
         amplasamentul fiecărei edituri, din intrări sau secretariat. Opulenţa editurii Manuzio este special
         aleasă pentru a-i păcăli pe ASP-i (Autorii pe Speze Proprii) care în final ajung să-şi plătească
         chiar de două ori lucrarea tipărită. Manuzio nu este o editură care să facă vânzare, Garamond
         este cea care publică şi vinde lucrările clasicilor, certificate de timp, cele care se caută. Cu toate
         astea Proiectul Hermes - Renaşterea ştiinţelor oculte în
         lumea modernă - este ales să apară la editura Manuzio şi
         este destinat să vândă mult. Va publica doar lucrări oculte,
         care se caută...   Planul mincinos al editurii Manuzio se
         identifică  cu  dorinţa  ASP-ilor,  care  devin  convinşi  să
         publice la această editură. Dar dintr-o dată un plan iluzoriu
         este pus în practică şi devine real.
                 Ca un drum iniţiatic, călătoria pe care o faci citind
         acest roman este ceea ce contează cu adevărat în lectura
         acestei cărţi. O recomand spre lectură tuturor celor care au
         aplecarea spre cultură, care sunt curioşi să afle cum poţi să
         pui în mişcare o adevărată conspiraţie şi cât de uşor e,
         având  pârghiile  necesare  şi  oameni  potriviţi  la  locul  şi
         timpul potrivit, să răspândeşti şi să adânceşti aceste idei
         conspiraţioniste. Cine e cel ce pune în joc această adevărată
         maşinărie şi ce urmări pot apărea în urma declanşării ei, vă
         invit să citiţi şi să aflaţi.
                 Cartea  lui  Umberto  Eco  Istoria  tărâmurilor  și
         locurilor legendare  este o altă lucrare, de data aceasta de


         Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020                                               80
   77   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87