Page 19 - VoxLibri
P. 19

Atelier de creatie
                                                                              ,



                                                   Denisa Toma






                                                 Cu Balzac în lumea


                                                obiectelor de artă (1)



                                                    Romanul unui colecţionar: Vărul Pons
                     omedia umană, impresionanta           S y l v a i n   P o n s   d e v i n e   u n
                     operă a lui Honoré de Balzac,   „colecţionar feroce” după ce se întoarce de
             C este o uriaşă enciclopedie, „un      la  Roma  „încărcat  cu  tablouri,  statuete,
       fel de O mie şi una de nopţi a Occidentului”,   rame, sculpturi în fildeş, în lemn, obiecte
       cum el însuşi o numea.                       smălţuite, porţelanuri etc.” (Idem)
              În  nesfârşitele  ceasuri  petrecute  la     Cu timpul, colecţia se îmbogăţeşte
       masa de scris, în faţa colii de hârtie, lucrând   şi, cu preţul unor mari privaţiuni, „Pons
       „până la pierderea vederii”, Balzac avea în faţa   ascundea de toate privirile o colecţie de
       lui nelipsita cafea „pregătită într-o  cafetieră-  capodopere  de  tot  felul,  al  cărei  catalog
       veioză îmbrăcată în porţelan de Limoges, albă   ajungea până la numărul fabulos de o mie
       cu firişoare albastre şi împodobită cu iniţialele   nouă  sute  şapte.  Între  1811  şi  1816,
       romancierului”*.                             hoinărind prin Paris, găsise cu zece franci
              Din acele ceasuri, în aburii cafelei, s-au   ceea ce se plăteşte astăzi de la o mie până la
       născut celebrele „scene” în care eroii se mişcau,   o mie două sute de franci. Erau tablouri
       iubeau, sufereau, ţeseau intrigi înconjuraţi de   alese dintre cele patruzeci şi cinci de mii de
       un întreg univers de obiecte… Unii dintre ei   tablouri care sunt expuse în fiecare an spre
       erau autentici colecţionari, aşa ca Vărul Pons,   vânzare  la  Paris,  vase  de  Sèvres  din
       eroul  romanului  cu  acelaşi  nume,  bătrânul   porţelan  artificial  cumpărate  de  la
                                                                                    1
       muzician  cuprins  de  o  puternică  dragoste   auvergnaţi,  sateliţii  bandei  negre care
       „pentru antichităţi şi pentru obiectele frumoase   aduceau  în  căruţe  minunile  de  artă  ale
       de artă”, o dragoste dublată de vaste cunoştinţe   stilului  Pompadour.  În  fine,  strânsese
       despre  „toate  aceste  lucrări,  capodopere  ale   fărâmiturile secolului al şaptesprezecelea
       mâinii  şi  ale  gândirii,  cuprinse  nu  demult  în   şi  ale  secolului  al  optsprezecelea,  dând
       cuvântul  popular  de  vechituri.”  (Vărul  Pons,   preţuire oamenilor de spirit şi de geniu ai
       Bucureşti,  Editura  pentru  Literatură      şcolii  franceze,  marii  necunoscuţi,  ca
       Universală, 1964, p. 11)                     Lepautre,  Lavallée-Poussin  etc.,  care  au


       *citat din tabelul cronologic întocmit de Haralambie Grămescu la volumul Femeia de treizeci de ani, BPT, Editura
       Minerva, Bucureşti, 1971, p. XLVIII.
       1. Denumire sub care erau cunoscuţi în epocă speculanţii de după Revoluţia din 1789 care se ocupau cu demolarea
       castelelor pe care le cumpăraseră mult sub valoarea lor şi din care au vândut mobilierul, vesela, argintăria, tablourile,
       toate obiectele de valoare

      Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020                                                17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24