Page 20 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

creat stilul Louis XV, stilul Louis XVI, şi
Portelan de Sèvres
ale căror opere inspiră astăzi pretinsele
invenţii ale artiştilor noştri, aplecaţi
veşnic peste comorile Colecţiei de Stampe
ca să dea noutăţi prin pastişe dibace.”
(Op. cit., p. 13)
Pentru el, procurarea unui obiect
pentru colecţie era una dintre marile
plăceri şi dacă ar fi fost pus să opteze între
muzică şi „iubita sa colecţie”, ar fi optat
pentru aceasta din urmă. Şi-a alcătuit
colecţia cu răbdare, cu sacrificii, cu o
pricepere din ce în ce mai profundă şi a
fost ajutat doar „de cele trei elemente ale succesului: picioare de cerb, răgaz de hoinar şi răbdare
de izraelit.” (Op. cit., p. 13)

Colecţia lui Pons – un adevărat muzeu
Cu timpul, aceste trei elemente au dat roade şi, încet-încet, eroul devine fericitul posesor
2
al unui adevărat muzeu: „singurul muzeu demn de a fi comparat cu celebra colecţie Sauvageot
… Domnul Sauvageot, muzician ca şi Pons,
şi el fără cine ştie ce avere, procedase în
acelaşi fel, cu aceleaşi mijloace, cu aceeaşi
dragoste pentru artă, cu aceeaşi ură
împotriva bogătaşilor cu faimă care îşi
întocmesc colecţii pentru a face o
concurenţă dibace negustorilor. Ca şi
rivalul, concurentul şi potrivnicul său în
ceea ce priveşte toate aceste creaţii ale
mâinii, toate aceste minuni ale muncii, Pons
îşi simţea inima plină de o zgârcenie
nesăţioasă, simţea iubirea îndrăgostitului
pentru o iubită frumoasă, iar revânzarea, în
sălile din strada Jeûneurs, cu bătăile de
ciocan ale licitaţiei, i se părea o crimă de lez-
vechituri. Muzeul şi-l ţinea ca să se bucure
Jean Lepautre, Amphion
de el în orice ceas, căci sufletele plăsmuite
pentru a admira marile lucrări de artă au aptitudinea sublimă a
adevăraţilor îndrăgostiţi: simt aceeaşi plăcere şi azi ca şi ieri, nu se plictisesc niciodată, iar
capodoperele, din fericire, sunt veşnic tinere. (…)
În adevăr, orice necaz, orice urmă de tristeţe dispare ca arsă cu fierul roşu când în suflet
se cuibăreşte o manie. Voi toţi care nu mai puteţi bea din ceea ce s-a numit, în toate timpurile,

2. Charles Sauvageot (1781-1860), violonist la operă şi apoi funcţionar vamal, renumit pentru colecţia de opere de
artă renascentistă pe care şi-a alcătuit-o cu preţul unor mari privaţiuni şi pe care a donat-o statului francez.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 18