Page 24 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

prăpădit cu firea ca să-l creeze. (Op. cit., p.35)
…Pun îndată evantaiul în cutie, ca să nu apuce
auvergnatul să se uite la el, şi mă extaziez
asupra lucrului cutiei, care e, fără doar şi poate,
o adevărată bijuterie. (…) pentru doamna de
Pompadour totul se făcea în exemplare
unice…Şi omul meu, încălzit pentru scrin, uită
de evantai şi mi-l lasă pe nimic în schimbul
revelaţiei pe care i-o fac despre frumuseţea
mobilei lui Riesner. Asta a fost! Dar trebuie

experienţă ca să închei asemenea târguri! Sunt
bătălii care se dau numai cu privirea, şi ce ochi
au evreii şi auvergnaţii!” (Op. cit., p.35) Comoda Riesner

Un Don Juan al tablourilor…
Unul dintre aceşti evrei este Elie Magus, un alt personaj al aceluiaşi roman, împătimit de
artă, căutător neobosit de obiecte de valoare pe care, însă, ştie să le valorifice, să le vândă şi să le
revândă spre propriul profit. Este un adevărat „ Don Juan al tablourilor”, un etern îndrăgostit de
obiectul de artă, dar un îndrăgostit calculat, interesat: „Tot cumpărând diamante şi vânzându-le,
tot neguţând tablouri şi dantele, rarităţi scumpe şi emailuri, sculpturi fine şi giuvaeruri vechi,
Elie Magus strânsese o avere imensă, pe care-o ţinea tăinuită. O dobândise printr-o negustorie
astăzi foarte importantă; în adevăr, numărul negustorilor de acest fel e de zece ori mai mare la
Paris, oraşul unde îşi dau întâlnire toate rarităţile din lume (…)” (Vărul Pons, Bucureşti, Editura
pentru Literatură Universală, p. 111)
„(…) gustul său, din ce în ce mai rafinat şi mai pretenţios, devenise o pasiune din cele pe
care nu şi le pot îngădui decât regii, când sunt bogaţi şi iubesc artele.” (Op. cit., p.111)
„De la sculare şi până la amiază, maniacul îşi petrecea timpul plimbându-se prin
apartamentul în care străluceau capodoperele. Ştergea totul de praf, şi mobilele şi tablourile, şi le
admira fără să obosească; apoi cobora la fiica sa, unde se îmbăta de fericirea părinţilor, şi după
aceea pornea la drumurile lui prin Paris, unde urmărea licitaţiile, se ducea la expoziţii etc.
Când găsea o capodoperă care îndeplinea condiţiile cerute, viaţa lui se înviora, avea o
lovitură de dat, o afacere de dus la capăt, o bătălie Marengo de câştigat. Se întrecea în viclenii ca
să-şi cumpere ieftin noua sultană. Magus avea o hartă a Europei, în care erau însemnate
capodoperele, şi îi însărcina, în fiecare loc, pe coreligionarii săi să cerceteze afacerea în locul lui,
în schimbul unei prime. Dar ce răsplată pentru atâta osteneală!…” (Op. cit., p.113)

Un chineur
Un alt erou al aceluiaşi roman, cu ochiul la fel de ager ca evreul Elie Magus, este
Rémonencq, auvergnatul (originar din provincia Auvergne). Şi el trăieşte în lumea obiectelor
vechi şi are ochiul la fel de ager ca evreul Elie Magus şi Pons. Are, însă, o altă evoluţie, trăieşte o
altă istorie, diferită de a lui Pons: de la negustoria cu fiare vechi, ajunge proprietarul unui
magazin de obiecte de artă: „…după Revoluţia din Iulie, Rémonencq începu prin a pune în geam
sonerii stricate, farfurii plesnite, fiare vechi, balanţe uzate, greutăţi de cântărit de altădată. (…)
Apoi auvergnatul acesta, care făcea cât cinci auvergnaţi, cumpără alămuri de bucătărie, rame

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 22