Page 23 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

comorii sale.” (Vărul Pons, Bucureşti, Editura pentru Statuetă din porțelan Frankenthal
Literatură Universală, 1964, p. 13)
Pons este cât se poate de mândru de colecţia lui,
ştie că peste ani ea îşi va spori valoarea: „Meritul
colecţionarului este să o ia înaintea modei. Iată, peste cinci

ani, porţelanurile de Frankenthal, pe care eu le colecţionez
de douăzeci de ani, vor costa de două ori mai scump decât
porţelanul artificial de Sèvres.” (Op. cit., p.32-33)

Un evantai al doamnei de Pompadour…
Una dintre piesele de rezistenţă ale colecţiei lui
Pons este un evantai executat special pentru doamna de
Pompadour şi, ca să intre în posesia lui, acesta face uz de
toată dibăcia cu care era înzestrat. Evantaiul este găsit de
Pons „în strada Lappe, la un negustor de lucruri vechi care
tocmai le adusese de la un castel de lângă Dreux, Aulnay,
unde s-a scos totul în vânzare, un castel pe care îl locuia
uneori doamna de Pompadour, înainte de a construi Ménars; s-au salvat de acolo cele mai
frumoase lucrări în lemn care se cunosc; sunt atât de frumoase, încât Liénard, celebrul nostru
sculptor în lemn, a reţinut, considerându-le nec plus ultra a artei, două rame ovale drept
modele… Erau acolo adevărate comori. Negustorul meu a găsit evantaiul într-un scrin mic
lucrat în marchetărie, pe care l-aş fi cumpărat, dacă aş face colecţii de asemenea lucrări; dar nu te
poţi apropia… o mobilă de Riesner face trei-patru mii de franci! Lumea începe să recunoască, la
Paris, că faimoşii marchetari germani şi francezi din secolele şaisprezece, şaptesprezece şi
optsprezece au creat adevărate tablouri din lemn.” (Op. cit., p.32)
„Am trecut pe la toţi negustorii din Paris fără să găsesc nimic frumos; căci pentru
scumpa mea prezidentă voiam o capodoperă şi mă gândeam să-i dau evantaiul Mariei-
Antoaneta, cel mai frumos din toate evantaiele celebre. (…) am fost înmărmurit de această
capodoperă dumnezeiască,
pe care a comandat-o cu
Evantai, sec. XVIII
siguranţă Ludovic al XV-
4
lea . (…)
Ş i d e s f a c c u
n e p ă s a r e e v a n t a i u l ,
stăpânindu-mi admiraţia,
privind cu răceală aceste
două tablouaşe atât de
încântătoare prin naturaleţea
şi execuţia lor. Aveam în
mână evantaiul doamnei de
Pompadour! Watteau s-a

4. Este o nepotrivire, la moartea lui Watteau, în 1721, Ludovic al XV-lea avea doar 11 ani.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 21