Page 22 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

David de Heem, Natura moartă cu cupbarber.
mai puţin de o mie de franci, şi Pons avea şaisprezece
asemenea capodopere, după care aleargă astăzi
amatorii.
În 1815, aceste vitralii se vindeau cu şase
până la zece franci. Cât despre preţul celor şaizeci de
tablouri care formau această colecţie dumnezeiască,
capodopere autentice, fără restaurări, acest preţ nu Jan Van Huysum, Vas cu flori
putea fi cunoscut decât în frigurile licitaţiilor.
În jurul fiecărui tablou strălucea o ramă de imensă valoare, iar ramele erau de toate
soiurile: rame veneţiene cu ornamente mari ca cele de pe farfuriile englezeşti de azi, rame
italiene remarcabile prin ceea ce artiştii numesc flafla-uri, rame spaniole cu îndrăzneţe chenare
sculptate, rame flamande şi germane cu figuri naive, rame de corn încrustat cu cositor, cu aramă,
cu sidef, cu fildeş; rame de abanos, rame de lemn scump, rame de aramă, rame Louis XIII, Louis
XIV, Louis XVI, în sfârşit o colecţie unică din cele mai frumoase modele. Mai norocos decât
conservatorii comorilor de la Dresda şi de la Viena, Pons poseda o ramă făcută de faimosul
Brustolone, Michelangelo al lemnului.” (Op. cit., p.72-73)
„Salonul în care se afla cea mai mare parte a muzeului lui Pons era un salon din cele de
altădată, aşa cum înţelegeau să le facă arhitecţii din slujba nobilimii franceze: avea mai bine de
şapte metri lărgime, aproape zece metri lungime şi o înălţime de patru metri şi un sfert.
Tablourile lui Pons, în număr de şaizeci şi şapte, erau aşezate pe cei patru pereţi ai acestui salon,
îmbrăcat în lemnărie albă şi aurie; dar albul îngălbenit şi aurul ruginit de vreme aveau tonuri
armonioase care nu dăunau efectului produs de pânze.
Paisprezece statui se înălţau pe coloane cu suporturi de Boulle, fie la colţuri, fie între

tablouri. Partea de jos a pereţilor era împodobită, până la înălţimea cotului, de bufete din abanos,
toate sculptate şi toate de o bogăţie regească. Bufetele conţineau tot felul de lucruri rare. În
mijlocul salonului, pe un şir de mescioare de lemn sculptat, erau expuse cele mai deosebite
minunăţii ieşite din mâna omului: obiecte de fildeş, de bronz, de lemn, de aur şi de argint,
emailuri, porţelanuri etc.” (Op. cit., p.126)
„Pons datora multe piese schimburilor, nespusa fericire a colecţionarilor! Plăcerea de a
cumpăra rarităţi vine în rândul al doilea; în primul rând e aceea de a le neguţa. Pons fusese primul
care colecţionase tabachere şi miniaturi. Nefiind cunoscut în calitate de colecţionar, căci nu se
ducea pe la licitaţii, nu se arăta pe la negustori iluştri, Pons nu cunoştea valoarea negociabilă a

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 20