Page 39 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

proprietarul întregului parter.
Iarna, un felinar ce atârna
deasupra străzii făcea umbrele
trecătorilor când foarte lungi, când
foarte scurte pe albul zăpezii.
Urmăream jocul acestei animații
„în direct” până când ațipeam cu
fruntea lipită de geam.
Brad, iulie-august 1958.
Din bucătărie vine un miros
înnecăcios. Nu e fum, e altceva,
știu eu ce e, îi spun lui Ruhălă care
trage de un hocărli, vrând să
ajungă la fereastră. Nu! Nu te urca
pe scăunel! Nu avem voie la fereastră când suntem singure în odaie. Da, bine, dar vreau să văd și
eu strada de la etaj, la noi geamurile arată doar curtea, de aici de la voi se vede strada! Bine, am să
o chem pe Lina să te țină la fereastră, altfel nu. De mână cu Ruhălă trec prin camera mare a
sufrageriei despărțită de bucătărie printr-un perete de paiantă. De câte ori trec prin sufragerie
privesc cu atenție la tuburile Bergman care, sus la marginea tavanului, izolează firul electric.
Cred că am căpătat un tic de la bunica. Pe ea nu știu de ce o îngrozește peretele de paiantă. Mereu
cercetează situația tuburilor ălora. Știu de ce miroase așa, ți-am spus că știu, uite cum ciupilește
găina, opărește la ea de azi dimineață.
Da, și mama opărește gâsca cu ceasurile, da parcă nu pute așa rău, adaugă Ruhălă.
Na, păi, așa-i mirosu când ferbem păsări - pântru zamă dhe pasăre adică. No, ce să-i faci, miroasă
penhile a penhe, nu-i ciar parfum.
Tanti Lina, vrem să ne uităm pe geam. Nu-i iertat, nu-i iertat, spune schimbând tonul
vocii la fiecare pană smulsă. The rugăăăm, num'o'n'pthicuț, insist eu, abordând limbajul Linei!
Apăi știț ceva, tomna asta îm trăbă niie acu? să mă găsască domna or domnu stând pă jam cu voi?
lăsațâ-măț în amaru nieu. The rugăăăm! No mereți și jucațâvăț, nu mai staț în bucătărie. I-ai dat o
buhtălă la prethina ta? Avem buhtăle? Ie. Ui, ni aci, în bufet, sub șărvetu ăsta cu șiucuri. Vrei? Îs
cu lictar, o îndemn pe Ruhălă, ridicând colțul șervetului. Aveți și cu dulceață de smeură? Sniiura
nu-i făcută încă dulșiață, îi numa culeasă și stă-n cămară în coșarca ei, mormăie Lina.
Hai să-l rugăm pe Józsi bácsi să ne țină la fereastră, fug eu spre ușă. Józsi bacsi nu-i
acasă, ne lămurește Lina, îi la Chișinău Criș, vine sămbăta heilantă, staț cuminț.

Tata, tata, tata !!! A venit tata!!! Tăticule, vino să ne ții la fereastră numai puțin să vadă și
Ruhița strada de sus, că ei au ferestre care arată numa curtea, hai vii? Imediat, numai să pun
pachetul ăsta pe masă, să mă spăl pe mâni. Nu am timp să stau mult cu voi fiindcă la ora două am
un pacient.
Tati, o fost de dimineață tanti aceea de la Mestecăn și o adus o cană cu zămăchișă și niște
ouă și o zîs că să-ți dea Dumnezeu sănătate că nu mai face febră copilu și că soțu nu mai tușește și
mi-o dat biletu ăsta.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 37