Page 38 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

răcoarea coridorului de la parter, ca apoi să revină cu un maculator găsit pe biroul
dactilografelor. Vino aici și desenează încă o dată dacă poți, cât mai asemănător, ce ai zgâriat
acolo pe pământ. Unde? Aici, uite, pe hârtia asta. Pe o măsuță pliantă, caietul mă aștepta, cu
paginile vibrând ușor în adierea acelei amiezi de toamnă.
Domnu' farmacist, Sabina, Lenica, Dănuța, e ora mesei! ne strigă dindărătul perdeluței
Roji neni, bucătăreasa de la cantina salariaților. Nenea Hagea, înălțat un pic pe vârfuri, cât să
ajungă la ferestruica dinspre bucătărie, anunță: venim acușica, tanti Roji, nu ne zori. Și așa supa
e prea fierbinte. Venim în câteva minute. Apoi spre mine: hai, ce aștepți, desenează! Din acel
moment caietul oferit de Don Basilio se umplea la răstimpuri cu tot soiul de întâmplări
imaginare: copii la săniuș, hore vesele, balerine, copii urcând dealurile, copii mâncând lubeniță,
fete cântând la pian sau la harpă și așa mai departe.

Timp de aproape câteva luni am umplut vreo trei caiete de desen care au rămas într-un
dulap al farmaciei în colecția numită „desenele Sabinei de pe vremea când avea șapte spre opt
ani”. De fapt varietatea compozițiilor i-o datoram tot lui nenea Hagea. Venea la noi în vizită sau,
dacă nu venea, ne invita duminica după-masa la cremă de zahăr ars sau la plăcintă cu mere făcută
de Mitzi tante, draga lui soție. Și, desigur, Mitzi tante aducea
creion, gumă și un caiet, apoi, aranjând scaunul lângă masă, să
stau cât mai comod, mă poftea să o desenez pe dânsa cum se
plimbă pe corso cu noua ei poșetă roșie. Creionul jumătate roșu,
jumătate albastru era adus imediat de către nenea Basil când
eram gata să desenez poșeta.
..................................................................................................
În stânga, în a patra clădire (vezi poza cu centrul
orașului Brad ) la etaj, am locuit între anii 1955 - 1959.. În
aceeași clădire era farmacia domnului Mihaly care era

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 36