Page 36 - VoxLibri
P. 36
Atelier de creatie
,
la vale un pârâu puternic meandrat aici, la început
de drum, şi mai viguros în debit decât Pietrele.
Depăşim o porţiune însemnată de zăpadă.
Coborâm de parcă am avea schiuri în picioare. Ne
jucăm prin zăpadă. În dreapta noastră, zăpada
tasată şi îngheţată formează un pod gros peste
pârâu. Sub acest pod de gheaţă, apa bolboroseşte,
de abia ghicită, grăbind la vale.
Grăbim şi noi sub ultimii stropi rari de ploaie.
În stânga noastră, dintre jepi, se iveşte impozant şi
impresionant ca apariţie Sfinxul de pe valea
Lacul Pietrele, Calcea calului Stânişoarei. Se prezintă sub forma unui bloc de
andezit de 2-3 metri înălţime şi are trăsăturile
perfecte ale unui chip de bărbat: bărbie dreaptă,
voluntară, nas drept, sprâncene stufoase, o frunte
înaltă şi o podoabă capilară bogată pe creştet.
Scrutează zările de mii de ani. Trăsăturile
bărbatului sunt atât de perfect tăiate în piatra dură,
atât de clare şi sugestive, încât pare imposibilă
ipoteza ca natura să fie autorul operei respective.
În spatele sfinxului se observă o piatră de forma
unui trunchi de piramidă, care pare să fi servit de
postament pentru sfinx. Iar în plan îndepărtat,
Vârful Retezat domină împrejurimile. Sfinxul pare să privească spre vârf…
Aşa cum se ştie, strămoşii noştri au fost „oameni ai muntelui”. Dacii trăiau nedespărţiţi
de munţi (Dacii montibus inhaerent) spunea Annaeus Florus. Ei considerau vârfurile de munte
locuri sfinte, locuri unde se realiza o adevărată hierogamie, adică locuri unde avea loc
comuniunea dintre zeiţa mamă, Geea, care întruchipa Pământul, şi zeul Uranus, care întruchipa
Cerul. De aceea, anumite zone din munţi, zone cu o încărcătură energetică aparte, erau utilizate
de strămoşii noştri drept altare unde se oficiau diverse ritualuri religioase, locurile fiind
considerate drept Centre sacre. Aceste „centre”, de-a lungul timpului, au avut și denumiri ca
Axis Mundi, Muntele Cosmic, Arborele Lumii sau Stâlpul Cerului, iar Eliade susține că în
aceste „centre” se înfăptuieşte legătura dintre Cer şi Pământ, într-un astfel de Centru fiind creat
și primul Om.
O reminiscenţă a acestor credinţe în Muntele Cosmic şi a vechilor ritualuri religioase
care se desfăşurau pe vârfuri de munte sunt nedeile noastre ce au loc în perioada estivală, pe
munte. Şi nu numai că aceşti munţi erau consideraţi sacri, dar ei au fost de-a lungul timpului un
spaţiu de locuire în perioada de vară, cu toată altitudinea mare. Ce taine oare ascunde acest
Sfinx?
După fotografiile de rigoare şi întrebările fără răspuns, coborâm mai departe la vale
impresionaţi de farmecul irezistibil al locului. Am ajuns la Genţiana odată cu înserarea, cu
hainele jilave, dar cu sufletul plin de o bucurie și o frumusețe fără seamăn, nerăbdători să urcăm
a doua zi, din nou, pe vârfuri de munte.
Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 34