Page 36 - VoxLibri
P. 36

Atelier de creatie
                                                                 ,



                                                la vale un pârâu puternic meandrat aici, la început
                                                de  drum,  şi  mai  viguros  în  debit  decât  Pietrele.
                                                Depăşim  o  porţiune  însemnată  de  zăpadă.
                                                Coborâm de parcă am avea schiuri în picioare. Ne
                                                jucăm  prin  zăpadă.  În  dreapta  noastră,  zăpada
                                                tasată  şi  îngheţată  formează  un  pod  gros  peste
                                                pârâu. Sub acest pod de gheaţă, apa bolboroseşte,
                                                de abia ghicită, grăbind la vale.
                                                     Grăbim şi noi sub ultimii stropi rari de ploaie.
                                                În stânga noastră, dintre jepi, se iveşte impozant şi
                                                impresionant  ca  apariţie  Sfinxul  de  pe  valea
                Lacul Pietrele, Calcea calului  Stânişoarei. Se prezintă sub forma unui bloc de
                                                andezit  de  2-3  metri  înălţime  şi  are  trăsăturile
                                                perfecte ale unui chip de bărbat: bărbie dreaptă,
                                                voluntară, nas drept, sprâncene stufoase, o frunte
                                                înaltă  şi  o  podoabă  capilară  bogată  pe  creştet.
                                                Scrutează  zările  de  mii  de  ani.  Trăsăturile
                                                bărbatului sunt atât de perfect tăiate în piatra dură,
                                                atât  de  clare  şi  sugestive,  încât  pare  imposibilă
                                                ipoteza ca natura să fie autorul operei respective.
                                                În spatele sfinxului se observă o piatră de forma
                                                unui trunchi de piramidă, care pare să fi servit de
                                                postament  pentru  sfinx.  Iar  în  plan  îndepărtat,
         Vârful Retezat domină împrejurimile. Sfinxul pare să privească spre vârf…
                 Aşa cum se ştie, strămoşii noştri au fost „oameni ai muntelui”. Dacii trăiau nedespărţiţi
         de munţi (Dacii montibus inhaerent) spunea Annaeus Florus. Ei considerau vârfurile de munte
         locuri  sfinte,  locuri  unde  se  realiza  o  adevărată  hierogamie,  adică  locuri  unde  avea  loc
         comuniunea dintre zeiţa mamă, Geea, care întruchipa Pământul, şi zeul Uranus, care întruchipa
         Cerul. De aceea, anumite zone din munţi, zone cu o încărcătură energetică aparte, erau utilizate
         de  strămoşii  noştri  drept  altare  unde  se  oficiau  diverse  ritualuri  religioase,  locurile  fiind
         considerate drept Centre sacre. Aceste „centre”, de-a lungul timpului, au avut  și denumiri ca
         Axis Mundi, Muntele Cosmic, Arborele Lumii sau Stâlpul Cerului, iar   Eliade susține că în
         aceste „centre” se înfăptuieşte legătura dintre Cer şi Pământ, într-un astfel de Centru  fiind creat
         și primul Om.
                 O reminiscenţă a acestor credinţe în Muntele Cosmic şi a vechilor ritualuri religioase
         care se desfăşurau pe vârfuri de munte sunt nedeile noastre ce au loc în  perioada estivală, pe
         munte. Şi nu numai că aceşti munţi erau consideraţi sacri, dar ei au fost de-a lungul timpului un
         spaţiu de locuire în perioada de vară, cu toată altitudinea mare. Ce taine oare ascunde acest
         Sfinx?
                 După fotografiile de rigoare şi întrebările fără răspuns, coborâm mai departe la vale
         impresionaţi de farmecul irezistibil al locului. Am ajuns la Genţiana odată cu înserarea, cu
         hainele jilave, dar cu sufletul plin de o bucurie și o frumusețe fără seamăn, nerăbdători să urcăm
         a doua zi, din nou, pe vârfuri de munte.



               Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020                                               34
   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41