Page 92 - Vox Libri Nr.73/2024

Cum vorbim? Cum scriem?

laser) al cărei public ajunge să fie implicat activ, la diverse paliere, în oficierea actului creator. A
doua semnificație este derivată din prima, prin specificarea domeniului artistic de reprezentare
sinestezică. De această nuanță semantică se leagă și sintagma immersive experience, preluată,
evident, și pe teren lingvistic autohton.
Una dintre puținele explicații extralingvistice, dar cu impact sociolingvistic, se
regăsește pe blogul itotem.ro și datează din septembrie 2021: „O experiență imersivă presupune,
plecând de la «imersiune» = scufundare, un mod de a ne transpune în altă lume / altă realitate,
într-un cadru virtual. Se poate crea senzația de imponderabilitate, plutire ori zbor sau,
dimpotrivă, de atingere fizică (cum este tehnologia haptică), se poate interacționa sau doar trăi
puternic o anumită stare. Realitatea virtuală și realitatea augmentată stimulează nu doar văzul, ci
și auzul sau simțul tactil, mirosul, gustul.”
O explicație anterioară, similară în extensiuni, sună astfel: „... putem asemăna
experiența imersivă cu o formă de a pătrunde sau a ne cufunda parțial sau total într-o altă lume. O
experiență imersivă ne stimulează simțurile și ne transpune într-un alt loc sau într-o altă realitate.
Are capacitatea de a ne face să «călătorim» în timp și spațiu, în trecut, prezent sau viitor, într-un
cadru virtual creat sau într-un loc care chiar există în realitate, dar se află la km de noi”
(omnivision.ro, martie 2018).
Atari explicații împachetează estetic adjectivul imersiv, care ajunge totuși să-și
transceandă limitele semantice și să descindă înspre zone discursive mult mai „terestre”, creând
impresia de artificialitate în exprimare. Astfel, am întâlnit exprimări de tipul: „O didactică
imersivă în perceperea morfologiei românești la 1952”; „Utilizarea umorului în literatură
devine astfel o tehnică semnificativă pentru scriitori de a-și angaja eficient cititorii, de a stimula
emoțiile și de a transmite mesaje într-o manieră imersivă”; „Ne vom adânci în explorarea
imersivă a profunzimilor limbii, apreciind complexitatea aspectelor lingvistice care stau la baza
evoluției acesteia”.
Mostrele cu pricina sunt eșantioane din referate studențești și constituie rezultatul
operării cu ChatGPT, care, în funcție de tema cerută, „dezvoltă” o filosofie în ambalaj lingvistic
neverosimil, uneori de-a dreptul bizar, menit să epateze și să forțeze sensul enunțurilor. Nu sunt
singurele exemple, însă cred că sunt suficiente pentru a ne face o idee asupra alunecărilor
semantice având drept centru de greutate adjectivul supus discuției. Treptat, astfel de exprimări
devin canoane ale discursului (pseudo)științific sau (pseudo)eseistic, acoperind lacune
deopotrivă de gândire și de limbaj.

3. Sosit fără adresă: adresabil > adresabilitate
În jargonul birocratic românesc, s-a încetățenit lexemul adresabilitate, considerat
derivat de la adjectivul adresabil. Părerea noastră este că avem de-a face cu un calc parțial, din
engl. addressability, printre semnificațiile căruia se numără și cea de masă de indivizi care pot fi
contactați (telefonic sau prin alte mijloace de comunicare) în campanii de marketing și
publicitate. Dacă ne referim la adjectivul adresabil, acesta este atestat doar în Marele dicționar
de neologisme (2000), cu semnificația „(inform.; despre o memorie) care permite să se ajungă
direct exclusiv la informația căutată”, respectiv, fără glosarea semnificației, în Dicționar
ortografic al limbii române (2002). În schimb, substantivul adresabilitate este atestat în ambele
surse menționate (în dicționarul de neologisme având semnificația „grad de solicitare”), dar și în
Dicționar de cuvinte recente (ediția a II-a, 1997), cu sensul „calitatea de a se adresa unei mase
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 90