Page 37 - sr

Biobibliografie Stelian Radu

MITUL ARBORILOR

O sinteză ce cuprinde 12 simboluri mitologice atribuite arborilor de diferite popoare în decursul istoriei
lor, sinteză întocmită de germanul H.J. Fröhlich, în 2005. Aceste simboluri sunt:
Arborele lumii (Weltbaum) – care unește cerul (reședința zeilor), pământul (țara uriașilor) și infernul
(Unterwelt). Acest arbore este un frasin numit Yggdrasil de către un învățat islandez , în secolul XIII
(perioada vikingilor). În reprezentarea grafică din monografia Mythos Baum, tulpina arborelui este o
coloană vie (axă), care străbate și susține pe verticală lumea (cosmosul) și este totodată simbol al vieții
veșnice.
Arborele vieții (Lebensbaum) – se referă la același mit ca și arborele lumii: la viața veșnică și
nemuritoare, la tinerețe și sănătate. La vechii asirieni el era reprezentat de Pinus pinea sau de lotus, la
egipteni de Phoenix dactylifera, iar în India de palmier. La vechii germani, arborele vieții apărea sub semnul

, din unirea semnului Y, care în alfabetul runic reprezintă masculinul, cu semnul (litera) ce repr ezintă
femininul. La creștini, arborele vieții se află în Grădina Eden.
Arborele cunoașterii (Baum der Erkenntnis) - este reprezentat, în majoritatea cazurilor, de mărul
granat (Punica granatum), dar și de Ficus carica – smochinul crescut, în accepțiunea creștină (Geneza, 2/16-
17) în paradis, lângă Arborele vieții. El se referă la polaritatea dintre bărbat și femeie, dintre bine și rău, dintre
viață și moarte.

Arborele dreptății (Richtbaum) – simbolizează protecția, fericirea și binecuvântarea locuitorilor
casei. Pentru acest privilegiu sunt preferați molidul și bradul.
Arborele Crucii (Baumkreuz) sau Ramura Crucii (Astkreuz) – semnifică Crucea lui Cristos; el derivă
din arborele vieții, care oferă viață veșnică și este în același timp un simbol al mântuirii. În vestul Europei, a
fost reprezentat de cele mai multe ori de către stejar, ca simbol al puterii vieții, iar în est, prin butucul de vie,
reprezentând viața veșnică.

Arborele sfânt (Heilige Baum) – face aluzie la relația omului cu un anumit zeu, care trăiește în sau
împreună cu un arbore. El se regăsește în „Epopeea lui Ghilgameș” ca un cedru (acum 2000 de ani î.Ch.), ca
smochin în India (Budha s-a născut sub un smochin și a căpătat luminarea sa tot sub un smochin). În Grecia a
existat o profundă legătură a lui Zeus cu stejarul, a zeiței Hera cu granatul, a lui Apollo cu laurul și a zeiței
Artemis cu nucul.

Arborele genealogic (Stammbaum) – simbolizează legătura maternității cu paternitatea. În arborele
genealogic al Domnului Isus Hristos figurează ca arhetip arborele genealogic al profetului Isaia care, în
perioada anilor 740-699 a anunțat venirea lui Messia, ca regele ideal. Cartea lui provine de la mai mulți
autori.
Arborele satului (Dorfbaum) – putea fi întruchipat de câte un tei, stejar sau castan, ca simbol și loc de
întâlnire pentru membrii unor comunități rurale.

35