Page 34 - sr

Biobibliografie Stelian Radu

§ Lumea vastă, foarte puțin cunoscută, a pădurilor virgine românești, este unică în Europa. Ea

aparține de fapt nu numai patrimoniului național, dar și celui european și chiar mondial.
Jean Parde, membru de onoare al Societății Progresului Silvic, 2003.
§ Bogăție de preț, izvor de sănătate și de frumusețe, motiv de inspirație în literatură și în arta
populară și cultă, pădurea a fost și este strâns legată de ființa poporului nostru. A o păstra cu
scumpătate și a o ocroti este datoria noastră, a tuturor. (...) Căci pădurea înseamnă pentru noi nu
numai o mare bogăție și un puternic rezervor de sănătate, dar, îndrăznesc s-o spun, și o parte a
ființei noastre sufletești, o notă constitutivă a noțiunii de român.

Constantin C. Giurescu, 1975, 1977.
§ Dacă el (arborele) este încărcat de forțe sacre, acest lucru se datorează verticalității sale, pentru

că el crește și își pierde frunzele, dar le și recuperează regenerându-se; el moare aparent și
renaște de nenumărate ori.
Mircea Eliade, 1949.
§ Despădurirea pământului și căderea popoarelor care-l locuiesc au mers întotdeauna împreună.
Să nu dorim niciunui popor așa zisa civilizație care pustiește pământul.

Prof. Marin Drăcea, 1944.
§ Noi trebuie să insistăm ca toate legile și toate acțiunile administrației noastre de stat să fie

animate de principiile protecției Naturii. Acesta este singurul mijloc prin care vom putea să lăsăm
urmașilor noștri o Românie tot așa de bogată și frumoasă și un tezaur natural pe care noi l-am
moștenit de la predecesorii noștri și pe care îl cunoaște întreaga lume. Aceste comori naturale
sunt de o importanță etică, estetică, științifică și economică inestimabilă. Noi vom crea astfel o
atmosferă de respect sacru pentru Natura străbună, atmosfera care va fi sursa cea mai puternică
a unui sentiment patriotic bine înțeles și a sentimentului de solidaritate culturală universală, care
va trebui să anime umanitatea în viitor. (...) Lipsa de cultură, nepriceperea, răutatea, nepăsarea,
tembelismul ruinează necontenit și la noi frumusețile peisajului și monumentele naturii.
Acad. Alexandru Borza, 1924, 1929.
§ Păstrați pădurea, pădurea vechilor copaci mâncați de mușchiul cu floricelele de aur verde,
pădurea subțiraticelor colonete tinere, pădurea poienilor ascunse și a cărărilor care se uimesc de
pașii rari ai oamenilor în umbra lor. (...) Fără pădure nu se poate închipui neamul nostru de
odinioară și sufletul nostru de azi ar rămâne sărac și sterp fără duioasa și profunda inspirație a
codrilor mari și a pădurilor tinere.

Nicolae Iorga, 1932.
§ Silvicultorilor și ecologilor le revine sarcina de a sădi în sufletul tinerei generații și al
guvernanților dragostea și respectul pentru pădurea virgină, pentru ocrotirea ei. (...) Fiindcă
pădurea virgină nu este doar un scut de protecție, „o școală de silvicultură”, un model de
echilibru ecologic; ea este pentru noi toți un exemplu de armonie, de pace, care arată societății
umane ce înseamnă și cum se poate realiza solidaritatea întregii generații.
Acad. Victor Giurgiu, 2001.
§ Pădurile seculare virgine și cvasivirgine din România constituie un tezaur pentru umanitate și de

aici responsabilitatea puterii publice de a le prezerva în interesul colectiv al românilor,
europenilor și al tuturor locuitorilor planetei. Să nu uităm niciodată acest lucru.
Loïc Duchamp, 2012.

32