Page 82 - vl_46

Echivocul ortografic - o nouă figură de stil

ste cunoscută definiţia calamburului ca fiind un joc de cuvinte întemeiat pe echivoc
sau pe asemănarea formală a unor elemente lexicale deosebite ca sens. În ultimul
Etimp, se întâlneşte tot mai des fenomenul lingvistic pe care l-am numit joc
ortografic şi care s-ar putea considera un echivalent al calamburului pe plan ortografic. În ce constă
această modalitate de scriere? În despărţirea cuvintelor în secvenţe lingvistice, indiferent că acestea
din urmă au stat la temelia formării vocabulelor în cauză sau nu. Se obţine astfel o înviorare a textului
sub aspect stilistic.
De pildă: „Bucureştiul se află încă sub presiunea istoriei de tip ţarist – PETRI-ficate. În
definitiv, Lenin şi Stalin nu sunt decât fiii lui Piotr I, al cărui eu dictatorial a vrut să înghită Europa.”
(„Oblio”, 1990, anul I, nr. 9, 21 aprilie, p. 1)
Adjectivul petrificat, -ă, -petrificaţi, -te, provine din participiul verbului a petrifica (< fr.
pétrifier, germ. petrifizieren; în DOOM , p. 599: pietrifica) „a căpăta sau a face să capete aspect de
2
piatră sau, la figurat, a rămâne sau a face să rămână neschimbat” şi exprimă o însuşire a unui obiect,
fiinţă, atitudine etc. Grafia PETRI-ficate – cu majuscule primul segment, astfel încât forma obţinută
să capete o dublă semnificaţie, o dată, prin cumularea sensului rezultat în urma citirii adjectivului şi, a
doua oară, a substantivului propriu Piotr (Petru I, ţarul Rusiei 1682-1725) – exprimă, prin subliniere
ortografică, încremenirea într-o veche şi dură politică dictatorială şi expansionistă.
PETRI-ficate – petrificate este o omonimie sui-generis, primul termen prezentându-se ca o
creaţie lexico-semantică, prin derivare cu sufixe, din categoria antonomazelor (numele propriu pentru
numele comun), cu o mare forţă expresiv-artistică.
Un alt exemplu va lămuri şi mai mult ineditul stilistic al modalităţii ortografice în discuţie:
„Rezultatul [...] s-a obţinut dezbătând în plus problema verticalităţii ciomagului [...] şi influenţa sa
benefică în mersul înainte al societăţii, de-a BUSH-ilea.”
(„Gazeta de Vest”, 1990, anul I, nr. 12, 7 martie, p. 8)
Verbul a buşi înseamnă a îmbrânci, a trânti; acesta a dat naştere substantivului masculin cu
formă numai de plural – buşi, folosit (rar) în expresia populară în patru buşi, adică în patru labe. De
aici s-a format de-a buşilea, cu înţelesul pe brânci. Ambele expresii dezvăluie o situaţie degradantă.
Scrierea cu majuscule a segmentului de litere din termenul buşilea al lui de-a buşilea (loc. adv.), care
se pronunţă identic ca numele preşedintelui american BUSH (de-a BUSH-ilea), sugerează că modelul
democraţiei americane la noi este încă un deziderat, mai-marii politicii româneşti continuând să
folosească mijloace dure (ciomagul) de suprimare a democraţiei când cerinţele acesteia îi stânjenesc.
Modalitatea aceasta de scriere are un puternic efect sugestiv şi satisface cerinţa realizării unei
formulări de mare expresivitate.
Un alt exemplu din aceeaşi sferă semantică: „Bill Clinton l-a „Bush”-it pe preşedintele George
Bush (în alegeri).” („Evenimentul zilei”, 1992, nr. 117, 5 noiembrie, p. 3)
S-a arătat ce înseamnă a buşi în limba română, adică a îmbrânci, a trânti. Iată acest sens
rezultat prin alipirea la numele propriu, de origine americană, Bush, a acelor litere care „completează”
forma verbului românesc a buşi la indicativ, perfectul compus, persoana a III-a singular: -it,
„Bush-it”, cu utilizarea cratimei ca pentru redarea în scris a cuvintelor de origine străină, neasimilate
de sistemul ortografic românesc.

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 80