Page 84 - vl_46

Se aleg, pe rând, formele care interesează din punctul de vedere al temei în discuţie.
Se observă un prim echivoc ortografic în forma subliniată: cafea cu to(r)t ce ai supt de la
mama, ea sugerează tocmai lipsa tortului, adică sărăcia, inconsistenţa dejunului – aluzie la starea
nivelului de trai.
Despărţirea prin cratimă în două segmente de sunete/litere a grafiei care redă masa de amiază,
primul segment exprimând onomasticul Dej, binecunoscutul conducător comunist român, iar cel de al
doilea, unu (deci I, întâi), ironic – modalitate de marcare a succesiunii în familiile monarhice – are o
mare forţă sugestivă de a reaminti rolul nefast al unor personalităţi comuniste. Se subliniază totodată
diferenţa dintre preceptele ideologice ale societăţii comuniste şi practica conducerii acestei societăţi
care a creat dictatori. Secvenţa lingvistică următoare, „şi Dej doi”, subliniază faptul că politica
dictatorială şi-a găsit imediat continuatorul.
Şi, dacă se merge pe firul înşiruirii de cuvinte, se înţelege uşor că acel „creier perforat” este o
aluzie tristă la cei împuşcaţi în Revoluţie, iar secvenţa lingvistică „arde-i copţi” este percepută ca o
parafrazare (ortografică) a celebrei, de acum, expresii să fiarbă în suc propriu.
La Five o'clock, este ştiut, se serveşte ceai. Şi în acest caz, despărţirea substantivului ceai în
două vocabule care formează împreună al doilea termen al omofoniei ce-ai urmată de forma verbală
crezut exprimă direct ideea că transformările aşteptate în urma mişcării revoluţionare n-au avut loc.
Mai mult, grafia fri(ş)că pune în evidenţă starea de spirit postrevoluţionară a unor cetăţeni. De
asemenea, grafia di-urne sugerează, prin segmentarea adverbului de timp cu sensul zilnic într-un di
prepoziţional (de > di) de factură regională şi substantivul urnă, preocupările din timpul campaniei
electorale. După alegeri, procurarea unor produse alimentare pe baza cartelelor a nemulţumit
populaţia. Autorul enunţului vrea să spună că, dacă unele alimente se pot obţine astfel, libertatea şi
demnitatea nu pot fi cartelate. Transformarea mass-mediei, sugerată prin „car(ele) tele-(viziunii)”,
într-o modalitate analoagă cu cea amintită este o acţiune riscată.
Un alt exemplu desprins din paginile presei contemporane:
„(Gorbaciov) – Ei, cum te mai des-kurzi?...
(Saddam Hussein) – Deh! Fiecare cu BAAS-ARABIA lui...”
(„Ghilotina”, 1991, anul II, mai, p. 8)
Despărţirea intenţionată la sfârşit de rând, conform normei ortografice, a primei silabe des-,
anticipând forma verbală cerută de context, permite autorului transformarea acelei părţi care ar fi
trebuit să completeze secvenţa lingvistică des(curci), astfel încât se obţine un segment fonetic
asemănător, dar diferit ca sens (kurzi), al denumirii celor care, prin atitudinea lor contestatară,
provoacă frământări şi griji conducătorului irakian.
Sensul verbului, în ipostaza flexionară (te) descurci, este receptat aşa datorită întrebării
frecvent utilizate cum te mai descurci?.
Aici -curci devine o completare lexicală redundantă, privirea, trecând pe rândul următor,
percepe vocabula kurzi într-o înşiruire logică, refăcută mintal astfel: cum te mai descurci cu kurzii?.
Cel care pune însă întrebarea are şi el, se ştie, probleme asemănătoare din punct de vedere
politic cu ale celui întrebat. Ca atare, i se răspunde în acelaşi fel: Fiecare cu BAAS-ARABIA lui...
(după modelul expresiei stereotipe: Fiecare cu problemele lui). Această grafie sugerează concis
analogia: Baas Arabia, regiune a Irakului asupra căreia Saddam Hussein a pierdut controlul şi
Basarabia, pământ românesc pe care Gorbaciov a crezut că-l poate păstra în cadrul C.S.I.
O altă modalitate prin care se obţine echivocul ortografic constă în utilizarea unei forme
neologice, căreia i se opune o formaţie de cuvinte româneşti care contrazic ideea exprimată de
cuvântul neologic sau de un sens al acestuia.
Iată un exemplu de acest fel:

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 82