Page 13 - vl_47

Profesiune si vocatie

valetudine a lui Bartolomeo Platina, care a transformat informațiile oferite de Martino din Como într-o
autentică doctrină culinară. Scrisă, după toate probabilitățile, în jurul lui 1450 – originalul
păstrându-se la Biblioteca Congresului din Washington D. C. –, cartea acelui Maestro Martino a fost
cel mai complet și sistematic tratat gastronomic din epocă, motiv pentru care a și fost intens plagiată.
Astfel, apare la Veneția un text aproape identic, de Maestro Giovanni de' Rosselli, francese, tipărit în
1516, apoi în 1517, sub titlul Opera nova chiamata „Epulario”, după care a fost retipărit în
şaptesprezece ediţii până la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit cu „originalul” său,
menţionat mai sus.
4
Bartolomeo Platina, pe numele său adevărat Bartolomeo Sacchi (1421–1481) , l-a admirat
mult pe Maestro Martino, afirmând că era cel mai bun cunoscător în materie de gastronomie din
epocă. De honesta voluptate et valetudine va vedea lumina tiparului în Roma anului 1474, în latină,
tipograful fiind Udalricus (sau Uldericus) Gallus alias Hann Alamanus, adică germanul Ulrich Han
5
venit probabil din Ingolstadt . Este prima carte de bucate care a circulat în întreaga Peninsulă Italică,
6
după care se va tipări o ediție italiană la Veneţia, în 1487 – în oficina lui Laurentius de Aquila şi
7
8
Sibylinus Umber –, urmând a cunoaște alte ediţii, în franceză, germană și engleză .
Unul dintre motivele pentru care lucrarea a apărut iniţial la Roma, în Statul Papal, se
datorează lui Platina însuşi, acest erudit provenit din medii modeste, ajuns profesor la Mantua, la
Curtea marchizilor Gonzaga. După un stagiu la Florenţa, Bartolomeo Platina îl va urma pe princiarul
9
său discipol, Francesco Gonzaga , la Roma, când acesta va fi ridicat la demnitatea de cardinal de către
umanistul papă Pius al II-lea (Enea Silvio de' Piccolomini). Din 1475, în timpul pontificatului lui
4. Numele Platina îi vine de la localitatea sa de baştină, Piadena, actualmente în provincia Cremona.
5. Mary Kay Duggan, Italian Music Incunabula. Printers and Type, Berkeley, Los Angeles, Oxford, University of California
Press, 1992, p. 80.
6. În lumea medievală a cărţii, officina însemna tipografie, atelier tipografic (de exemplu, officina Sylvani Otmani, însemna
„[tipărită] în tipografia lui Silvan Otman” (Constantin Ittu, Instantia crucis, Sibiu, Editura Andreiana, Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, 2017, p. 234).
7. Malcom Walsby, Natasha Constantinidou, Documenting the Early Modern Book World, Leiden, Boston, 2013, p. 399; Robin
Healey, Italian Literature before 1900 in English Translation. An Adnotated Bibliography 1929–2008, Toronto, Buffalo,
London, University of Toronto Press, 2011, p. 324.
8. Renaissance Gastronomic Literature în http://www.academiabarilla.com/the-italian-food-academy/books-italian-
cuisine/renaissance-gastronomic-literature-1.aspx accesat 21. 03. 2018.
9. La solicitarea lui Albert al III-lea, principe elector de Brandenburg și unchiul lui Francesco Gonzaga, papa Pius al II-lea îl va
ridica pe nobilul mantovan adolescent la rangul de cardinal, evenimentul fiind consecinţa prezenţei papale timp de opt luni la
Mantua şi găzduirea sa la familia Gonzaga. Prezenţa a fost prilejuită de conciliul ţinut acolo în 1459 – un an după alegerea lui
Pius al II-lea ca papă – şi a cărui lineamenta (temă) a fost pericolul otoman după căderea Constantinopolului din 1453.
Participarea cardinalului Bessarion – bizantinul Basilios, născut la Trapezunt, unul dintre autoexilaţii care au contribuit la
Renaşterea italiană – a avut rolul de a accentua dramatismul situaţiei politice a momentului. (Harald Zimmermann, Papalitatea
în Evul Mediu. O istorie a pontifilor romani din perspectiva istoriografiei, Iaşi, Polirom, 2004, p. 197–198). Principele elector
de Brandenburg era unchiul lui Francesco Gonzaga datorită faptului că sora sa, Barbara, a fost mama viitorului cardinal, în urma
căsătoriei acesteia, la 11 ani, cu marchizul Luigi al III-lea Gonzaga. Barbara a fost, în acelaşi timp, nepoata împăratului
Sigismund de Luxemburg, iar, datorită înrudirii respective, seniorii de Gonzaga vor fi ridicaţi la demnitatea de marchizi de
Mantua (Jiří Louda, Michael Maclagan, Lines of Succession. Heraldry of the Royal families of Europe, London, 1991, p.
257–258).
10. Conștient de pericolul ce pândea Europa Christiana, Sixtus al IV-lea (1471–1476) a făcut apel la o cruciadă antiotomană, iar
scrisoarea sa către domnul Moldovei, dată la Roma, 20 martie 1476, anul al 5-lea [al pontificatului nostru] se înscria în linia
acestor eforturi. Era o scrisoare de răspuns a prelatului roman către domnitor, care începea cu formula Iubite fiu, mântuire. Am
primit scrisoarea Domniei Tale [...] și se încheia cu îndemnul fii fără istov, dară și, oricum faci, caută izbânda pe care Cerul ți-a
hărăzit-o, ca să primești răsplata veșnică de la Dumnezeu și prețuirea acestui Sfânt Scaun Apostolic
(https://www.stefancelmare.ro/Izvoare-s4-ss19.htm accesat la 27. 03. 2018).

Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 11