Page 13 - vl_47
P. 13

Profesiune si vocatie





           valetudine a lui Bartolomeo Platina, care a transformat informațiile oferite de Martino din Como într-o
           autentică  doctrină  culinară.  Scrisă,  după  toate  probabilitățile,  în  jurul  lui  1450  –  originalul
           păstrându-se la Biblioteca Congresului din Washington D. C. –, cartea acelui Maestro Martino a fost
           cel mai complet și sistematic tratat gastronomic din epocă,  motiv pentru care a și fost intens plagiată.
           Astfel, apare la Veneția un text aproape identic, de Maestro Giovanni de' Rosselli, francese, tipărit în
           1516,  apoi  în  1517,  sub  titlul  Opera  nova  chiamata  „Epulario”,  după  care  a  fost  retipărit  în
           şaptesprezece ediţii până la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit cu „originalul” său,
           menţionat mai sus.
                                                                                4
                  Bartolomeo Platina, pe numele său adevărat Bartolomeo Sacchi (1421–1481) , l-a admirat
           mult pe Maestro Martino, afirmând că era cel mai bun cunoscător în materie de   gastronomie din
           epocă. De honesta voluptate et valetudine va vedea lumina tiparului în Roma anului 1474, în latină,
           tipograful fiind Udalricus (sau Uldericus) Gallus alias Hann Alamanus, adică germanul Ulrich Han
                                  5
           venit probabil din Ingolstadt . Este prima carte de bucate care a circulat în întreaga Peninsulă Italică,
                                                                    6
           după care se va tipări o ediție italiană la Veneţia, în 1487 – în oficina  lui Laurentius de Aquila şi
                         7
                                                                           8
           Sibylinus Umber  –, urmând a cunoaște alte ediţii, în franceză, germană și engleză .
                   Unul dintre motivele pentru care lucrarea a apărut iniţial la Roma, în Statul Papal, se
           datorează lui Platina însuşi, acest erudit provenit din medii modeste, ajuns profesor la Mantua, la
           Curtea marchizilor Gonzaga. După un stagiu la Florenţa, Bartolomeo Platina îl va urma pe princiarul
                                     9
           său discipol, Francesco Gonzaga , la Roma, când acesta va fi ridicat la demnitatea de cardinal de către
           umanistul papă Pius al II-lea (Enea Silvio de' Piccolomini). Din 1475, în timpul pontificatului lui
            4. Numele Platina îi vine de la localitatea sa de baştină, Piadena, actualmente în provincia Cremona.
           5. Mary Kay Duggan, Italian Music Incunabula. Printers and Type, Berkeley, Los Angeles, Oxford, University of California
           Press, 1992, p. 80.
           6. În lumea medievală a cărţii, officina însemna tipografie, atelier tipografic (de exemplu, officina Sylvani Otmani, însemna
           „[tipărită] în tipografia lui Silvan Otman” (Constantin Ittu, Instantia crucis, Sibiu, Editura Andreiana, Editura Universităţii
           „Lucian Blaga”, 2017, p. 234).
           7. Malcom Walsby, Natasha Constantinidou, Documenting the Early Modern Book World, Leiden, Boston, 2013, p. 399; Robin
           Healey, Italian Literature before 1900 in English Translation. An Adnotated Bibliography 1929–2008, Toronto, Buffalo,
           London, University of Toronto Press, 2011, p. 324.
           8.  Renaissance  Gastronomic  Literature  în  http://www.academiabarilla.com/the-italian-food-academy/books-italian-
           cuisine/renaissance-gastronomic-literature-1.aspx  accesat 21. 03. 2018.
           9. La solicitarea lui Albert al III-lea, principe elector de Brandenburg și unchiul lui Francesco Gonzaga, papa Pius al II-lea îl va
           ridica pe nobilul mantovan adolescent la rangul de cardinal, evenimentul fiind consecinţa prezenţei papale timp de opt luni la
           Mantua şi găzduirea sa la familia Gonzaga. Prezenţa a fost prilejuită de conciliul ţinut acolo în 1459 – un an după alegerea lui
           Pius al II-lea ca papă – şi a cărui lineamenta (temă) a fost pericolul otoman după căderea Constantinopolului din 1453.
           Participarea cardinalului Bessarion – bizantinul Basilios, născut la Trapezunt, unul dintre autoexilaţii care au contribuit la
           Renaşterea italiană – a avut rolul de a accentua dramatismul situaţiei politice a momentului. (Harald Zimmermann, Papalitatea
           în Evul Mediu. O istorie a pontifilor romani din perspectiva istoriografiei, Iaşi, Polirom, 2004, p. 197–198).  Principele elector
           de Brandenburg era unchiul lui Francesco Gonzaga datorită faptului că sora sa, Barbara, a fost mama viitorului cardinal, în urma
           căsătoriei acesteia, la 11 ani, cu marchizul Luigi al III-lea Gonzaga. Barbara a fost, în acelaşi timp, nepoata împăratului
           Sigismund de Luxemburg, iar, datorită înrudirii respective, seniorii de Gonzaga vor fi ridicaţi la demnitatea de marchizi de
           Mantua (Jiří Louda, Michael Maclagan, Lines of Succession. Heraldry of the Royal families of Europe, London, 1991, p.
           257–258).
           10. Conștient de pericolul ce pândea Europa Christiana, Sixtus al IV-lea (1471–1476) a făcut apel la o cruciadă antiotomană, iar
           scrisoarea sa către domnul Moldovei, dată la Roma, 20 martie 1476, anul al 5-lea [al pontificatului nostru] se înscria în linia
           acestor eforturi. Era o scrisoare de răspuns a prelatului roman către domnitor, care începea cu formula Iubite fiu, mântuire. Am
           primit scrisoarea Domniei Tale [...] și se încheia cu îndemnul fii fără istov, dară și, oricum faci, caută izbânda pe care Cerul ți-a
           hărăzit-o,  ca  să  primești  răsplata  veșnică  de  la  Dumnezeu  și  prețuirea  acestui  Sfânt  Scaun  Apostolic
           (https://www.stefancelmare.ro/Izvoare-s4-ss19.htm accesat la 27. 03. 2018).

            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               11
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18