Page 79 - vl_47
P. 79

Importanța epistemologică a ortografiei (1)




                         i n   p u n c t   d e   v e d e r e
                         epistemologic (gr. episteme
                 D„ştiinţă”;  logos  „studiu”)
           problema  fundamentală  a  ortografiei  este
           modul  în  care  aceasta  reflectă  adecvat
           realitatea fenomenelor şi proceselor diverse şi
           multiple ale existenţei, impunând constrângeri
           de corectitudine formală secvenţelor de limbă
           care  o  cuprind.  Ca  atare,  scrierea  trebuie  să
           oglindească  fidel,  pe  baze  logice  şi
           gramaticale,  corespondenţa  cunoaşterii  cu
           realitatea pe care o exprimă şi o restructurează
           în  secvenţe  lingvistice.  De  aceea,  trebuie  să
           recunoaştem  importanţa  ştiinţifică  a
           ortografiei, rolul ei hotărâtor în transmiterea cu
           exactitate a informaţiei în diferite domenii.

                             *
              Omofonia alt fel (adj. pron. + s.n.), alt tip,
           alt soi, alt mod, fel diferit – altfel (adv.), în alt
           chip, în alt mod, în caz contrar trebuie bine
           înţeleasă, deoarece utilizarea greşită a variantelor lexicale care o compun duce la erori de interpretare a
           unor aspecte ale realităţii.
              De precizat că (un) alt fel (de + s.m.f. sau n.) semnifică un fel din felurile cuprinse în aceeaşi specie
           (deosebite între ele). De pildă, se referă la unul din felurile cuprinse în specia comunicare verbală
           (directă): orală, scrisă, telefonică, pe internet etc. (diferit ca formă faţă de altul pomenit anterior în
           discurs) sau la unul dintre cele cuprinse în specia comunicare nonverbală (indirectă): sufletească,
           fizică, personală etc. (diferit faţă de altul pomenit anterior în discurs), ca în enunţul:
                       „Poate că e un nou fel de amăgire, un alt fel de autoamăgire.”
                      (Ion Lăncrănjan, Caloianul, I, Editura Albatros, Bucureşti, 1975, p. 55)
              Perechea omofonă (un/o) altfel de, locuţiune adjectivală (+ s.m.f. sau n.), indică un fel d i f e r i t  î n
           e s e n ţ ă faţă de un altul precizat anterior în discurs. Diferenţa se referă la originea pământeană (ca la
           o altfel de origine) în corelaţie cu originea divină; se referă la comunicarea nonverbală (ca la o altfel
           de comunicare) în corelaţie cu comunicarea verbală; se referă la chinul fizic (ca la un altfel de chin)
           în corelaţie cu chinul sufletesc etc.
              Ilustrativ pentru situaţia utilizării ortografiei altfel analizată mai sus este enunţul:
                      „După ce a abandonat maidanul [...].Între timp, s-a dezvoltat fantastic internetul. Un
                      altfel de maidan. Un maidan mult mai periculos.”
                      („Flacăra lui Adrian Păunescu”, 2008, 14-27 noiembrie, p. 12)
               Substantivul neutru maidan, teren deschis, loc viran care se află în interiorul sau la marginea

            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               77
   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84