Page 81 - vl_47

„Publicul anilor '20 nu avea însă de fel – şi nici nu putea să aibă – conştiinţa acestor
implicaţii.”
(„Magazin cinema”, 1976, p. 76)
Grafia de fel redă sensul fel diferit, inadvertent aprecierii că publicul anilor '20 nu avea de felul lui
– şi nici nu putea să aibă – conştiinţa acestor implicaţii – ceea ce reprezintă o eroare din perspectiva
psihologiei sociale. Dar atâta timp cât fel nu este articulat şi nici nu are determinant, înseamnă că de fel
(în context) vrea să spună că acest public nu avea deloc conştiinţa implicaţiilor unui anumit fapt sau a
unor anumite fapte, în circumstanţele date, caz în care trebuie să apară grafia defel corespunzătoare
sensului nicidecum, deloc.
Un enunţ care subliniază importanţa informaţională a scrierii corecte ni-l oferă referinţa privind
activitatea de creaţie a marelui prozator transilvan:
„Noi de fel nu suntem îndemnaţi a produce mult, pentru ca să satisfacem trebuinţele
unui public.”
(Ioan Slavici, Romanele vieţii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 56)
După cum apare ortografiat de fel, declaraţia scriitorului se înţelege în termenii următori: Noi nu
suntem de felul nostru, adică nu este modul nostru de-a fi îndemnaţi a produce mult; felul nostru de-
a fi este de a produce un lucru de care numai noi simţim trebuinţă.
Pentru un cititor neavizat, fără studii filologice aprofundate, informaţia transmisă este considerată
ca fiind adevărată. De fapt, numai un specialist în istorie şi critică literară poate să contrazică
informaţia, deoarece faptul de a produce puţin nu este o trăsătură de temperament a lui Slavici, ci
dovada exigenţei sale pentru înalta ţinută artistică a cuvântului scris (exigenţă care ar fi trebuit să
caracterizeze şi pe editorii volumului de unde am excerptat enunţul).
Dacă s-ar fi scris corect, defel (nicidecum, deloc), într-un singur cuvânt, afirmaţia ar fi fost corectă:
noi defel (nicidecum, deloc) nu suntem îndemnaţi a produce mult, deşi putem s-o facem, felul nostru
de a crea nu ne permite acest lucru; fapt confirmat de exegeţii operei şi biografiei clasicului român.
La fel, un alt exemplu:
„Dacă ţinem cont de faptul de fel neglijabil că studentul avea şi arta elocinţei, ar fi fost
o nesocotinţă să scape «peştele cel mare». ”
(Pop Simion, Student la istorie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 45)
Textul conţine o idee străină intenţiei autorului. Grafia de fel poate produce înţelegerea greşită că
faptul de felul lui neglijabil, adică lipsit de importanţă, că studentul avea şi arta elocinţei, ceea ce
contravine ideii că faptul nu era neglijabil, ci, dimpotrivă, foarte important, adică nu era deloc
(nicidecum) neglijabil.

*

În acelaşi gen de enunţuri, care demonstrează posibilitatea surprinderii diferenţiate a unor trăsături
ale realităţii, cu importante implicaţii din punctul de vedere al adevărului şi falsului, în funcţie de
scrierea corectă sau incorectă a unor omofone, se înscrie şi textul următor:
„În «Subiectul de imn», de loc obişnuit pentru literatura populară, nu se păstrează nici
un element care să fie propriu literaturii populare, în schimb «Subiectul de bocet»
păstrează în linii generale absolut toate elementele specifice ei, bocetul fiind prin
excelenţă unul din genurile reprezentative ale acesteia.”
(Ştefan Bitan, Albatrosul ucis, Editura Dacia, Cluj, 1970, p. 112)

Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 79