Page 76 - vl_51

Gabriele D'Annunzio

onsiderat „un copil-minune al literelor italiene”, Gabriele D`Annunzio s-a născut în 12
martie 1863 în orașul Pescara, de pe litoralul Mării Adriatice. A fost fiul lui Francesco
CPaolo Rapagnetta D`Annunzio și al Luisei de Benedictis.
Încă de când era elev de gimnaziu, viitorul scriitor i-a citit cu pasiune pe cei mai mari poeți ai
Antichității: Virgiliu, Catul, Ovidiu. Cu note maxime la majoritatea materiilor, doar 6 la purtare, i s-a
refuzat premiul I. Să adăugăm și cele „șapte abateri”...
Trimițându-le părinților, de Paște, un plic cu scrisori în șase limbi (greacă, latină, italiană,
engleză, franceză și spaniolă), el recunoștea: „Îmi place lauda..., îmi place gloria..., îmi place viața...”.
Va fi, în anul următor, primul în clasă, „promovat fără examen, cu distincție de onoare”, devenind „fala
colegiului Cicognini”.
Apariția primului volum de poezii, Întâia primăvară, când nu împlinise încă 16 ani, i-a atras
aprecieri din partea lui Chiarini, prieten bun cu Giosuè Carducci.
Tatăl l-a înscris la Universitatea din Roma, Facultatea de Litere, și aici va deveni „cronicarul
vioi și plin de fantezie al vieții romane”.
Colaborează la numeroase ziare și reviste. A publicat prima lui culegere de nuvele și
povestiri, Pământ virgin, apoi Intermezzo, un volum considerat scandalos. În 1888, îi va apărea
romanul Plăcerea.
Cunoscând-o pe Maria Hardouin di Gallese, o aristocrată, fiica ducelui di Gallese, s-a
îndrăgostit și – în ciuda piedicilor – căsătoria a fost celebrată la 28 iulie 1883, fără participarea
părinților celor doi miri.
Gabriele și Maria s-au stabilit în Porto San Giorgio, unde un prieten al său le pregătise un
apartament. La 13 ianuarie 1884, D`Annunzio a devenit tată, „stupefiat de bucurie, tulburat...” (cum
însuși afirma). Era Mario, care, apoi, a fost trimis la bunicii din Pescara.
Soții au revenit la Roma, la 1 decembrie 1885, Gabriele luându-și slujba la ziarul „Tribuna”.
În anul următor i s-a născut al doilea băiat, Gabriellino, iar Maria a rămas la Pescara cu copiii; avea
deja trei, ea jucând rolul de „soție resemnată” față de aventurile răsunătoare ale lui Gabriele. Se
născuse și al treilea copil.
După o încercare de sinucidere, Maria s-a despărțit de Gabriele, locuind cu copiii în Piața
Spaniei, la numărul 9, în timp ce fostul soț s-a mutat pe strada Georgiana la numărul 5.
Între timp, Gabriele și-a continuat cariera militară, devenind sublocotenent la Lăncierii din
Nevara. Lăsat „la vatră”, și-a continuat activitatea jurnalistică, dar și cea literară, lucrând la romanele:
Inocentul, Triumful morții, Madona de la Pompei, Viața lui Iisus și la un volum de versuri.
A continuat viața aventuroasă, dar și colaborarea cu editorul Treves, trimițându-i Giovanni
Episcopo și Fecioarele stâncilor etc., recunoscând că „o pasiune s-a stins, o alta s-a aprins” (Eleonora
Duse, Maria Gravini, Alessandra di Rudini, contesa Giusepina Mancini, Donatella Brooks etc.).
Încă din 1893, faima sa de scriitor a ajuns în Franța, unde s-a întâlnit cu Rodin, Marcel Proust,
cu contesa Anne de Noailles, Puccini.
O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, D`Annunzio va scrie și va lua poziție
împotriva neutralității Italiei. Presa din Germania îl situa alături de Shaw, Maeterlinck, Puccini,

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 73