Page 77 - vl_51

printre intelectualii ostili Puterilor Centrale.
Academia Della Crusca l-a ales membru corespondent la sfârșitul lui noiembrie 1914. La 22
mai 1915, cerea ministrului Marinei și ministrului de Război „încadrarea sa în serviciul activ ca
ofițer”. Cererea i s-a aprobat și în 30 iunie 1915 era „în uniformă”..., iar în 16 iunie a participat la o
misiune de război pe Adriatica la bordul torpilorului „Impavido”. La 7 august, D`Annunzio a zburat
deasupra Triestului cu avionul – pilot Miraglia, fiind ținta de foc a inamicilor, care au pus o mare
recompensă „pe capul lui D`Annunzio”.
S-a întors pe front, salvându-se de explozia unei grenade austriece, apoi a participat la
recunoașteri aeriene pentru care a primit brevetul de ofițer observator. La Cervignano a definitivat cei
Trei psalmi pentru morții noștri, apoi a trimis la „Corriere” Trei Rugi: Pentru Rege, Pentru Regină și
Pentru Generalisimul Luigi Cadorna.
În a doua parte a vieții, cariera de scriitor i-a fost umbrită de cea de „aventurier politic”,
fiindu-i mentor lui Benito Mussolini și declarându-se „supraom”. În 1924, a fost înnobilat de către
Regele Victor Emanuel al III-lea ca Principe de Montenevoso, iar în 1937, a devenit președintele
Academiei Regale Italiene.
S-a stins din viață la 1 martie 1938, la biroul din camera sa de lucru. În jurul sicriului au fost
așezate câteva urne de pământ din Pescara...
Începând din anul morții lui Gabriele D`Annunzio, producția sa literară a fost editată în 9
volume de către Mondadori, sub îngrijirea lui Egidio Pianchetti, prima ediție făcând parte din colecția
„Clasicii Contemporani Italieni”, urmând numeroase alte ediții.
Selectăm câteva titluri de poezie: Versuri de dragoste, Laudele Cerului, ale Mării, ale
Pământului și ale Eroilor; romane: Plăcerea, Inocentul, Poate că da, poate că nu; nuvele și alte proze:
Pământ virgin, Povestiri din Pescara, Fecioarele stâncilor; dramaturgie: Tragedii, vise și mistere,
Gioconda, Francesca de Rimini, Carnete, Alte carnete dannunziene, Scrisori către Barbara Leoni etc.
Dintre cele peste 30 de biografii dedicate scriitorului, amintim: Ariel înarmat de A. Sodini,
Milano, 1931; Arhanghelul... de F. V. Nardelli, Roma, 1931; Vața lui Gabriele D`Annunzio de G.
Gatti, Florența, 1956; Sentimentul de a trăi sau Gabriele D`Annunzio de E. Mariano, 1962; Adevărata
origine, adevăratul nume de familie al lui Gabriele D`Annunzio de A. Rapagneta, Lanciano, 1938;
Gabriele D`Annunzio aviator de război de S. Laredo de Mendosa, Milano, 1930; Gabriele
D`Annunzio combatant în serviciul Marinei Regale de G. Po., Roma, 1931, și cea mai obiectivă, Viața
lui Gabriele D`Annunzio de Piero Chiara, Milano, 1978 și București, Editura Univers, 1988.
În anul 1927, orașul Pescara, datorită lui Gabriele D`Annunzio, a devenit capitală de
provincie, apoi a cunoscut o impresionantă evoluție, iar casa natală a fost declarată, printr-o hotărâre
guvernamentală, „monument național”.
Omul și scriitorul de excepție Gabriele D`Annunzio a fost un mit al vremii sale, ducând o
viață plină de vervă și voiciune, colorată de umor și admirație, iar biografia sa, adusă în
contemporaneitate de către Piero Chiara, s-a bucurat de un larg și binemeritat ecou în întreaga lume.

Maria TOMA -DAMȘA

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 74