Page 68 - vl_52
P. 68

Pagina bibliofilului



               implicarea  autorilor  în  resursele  psihanalizei  (efect  terapeutic  obținut  prin
           descărcarea unor trăiri refulate).
                Structura preambulului, cu subtilități regizorale în intențiile autorilor, clarifică
           eventualele ambiguități ale metaforelor din cuprins, vizând personajele și decorul.
                                                  Personajele  principale,  menționate  de
                                            autori, sugerează nehotărârea și lipsa de curaj ( P
                                            1 – cel ce rămâne – și P 2 – cel care pleacă),
                                            pretențiile  literare  de  conjunctură  și  spiritul
                                            practic  impus  de  nevoi  materiale  (barmana
                                            Medeea),  tristețea  disimulată  de  dramaticul
                                            raport  dintre  Eu  și  Lume  a  eruditului-filozof
                                            „minte  sclipitoare,  stâlp  de  cafenea  și  mare
                                            boem”  (Bădică),  omul  din  presă,  reporter  TV
                                            (Rică)  și  cameleonicul  secretar  din  capitală,
                                            deghizat într-un funcționar la registratură (Bobb).
                                                Personajele  secundare  reprezintă  ancora
                                            sănătoasă și realistă a tradiționalismului autohton
                                            (baciul  Vrâncean,  cel  Ungurean  și  cel
                                            Moldovean), opozabilă boemei nehotărâte, care
                                            se  pierde  în  discuții  mai  mult  sau  mai  puțin
                                            fructuoase sau chiar sterile.
                                                 Cadrul piesei sugerează frontiera – pârâul și
           podul – care îl atrag pe P 2, iar Prologul redă dialogul între P 1 (susținând ideea
           rămânerii în oraș, între cei dragi) și P 2 (pledând pentru evadarea „din închisoarea
           aceasta” și plecarea „în insula fericiților”).
               Cuprinsul actului întâi insistă pe ideea că „A pleca înseamnă a muri puțin”, dar
           strecoară și accente critice referitoare la practica agricolă de altădată și la tipărirea
           gratuită și arbitrară a unor volume de poezii cu valoare îndoielnică. Convins că nu
           vrea „slugă la străini”, chiar dacă în țară „la bani se reduce totul”, și că pentru actuala
           putere „nu sunt probleme de morală”, mai ales că „spălarea de păcate” se obține
           sponsorizând lăcașurile de cult, Bobb aduce pentru cei plecați argumentul „dorului
           de glie, de neam”. Amintindu-l pe Bădică-filozoful „speranța și amăgirea tinerilor”,
           cu aventura lui siropoasă, eroii lansează spre dezbatere aspecte diverse, criticându-le
           prin glume și asocieri surprinzătoare cu cronicarii, cu preceptele biblice, cu replici
           memorabile din operele literare, cu maxime surprinzătoare, într-un derutant

              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            66
   63   64   65   66   67   68   69   70   71   72   73