Page 70 - vl_52
P. 70

Pagina bibliofilului


                   Memoriile unui fost deținut politic



                                         La  vârsta  de  douăzeci  şi  trei  de  ani,  în  1949,  Ion
                                     Ioanid  este  arestat  şi  anchetat  timp  de  opt  zile  de
                                     Securitate, pentru vina de a fi „organizat” dactilografierea
                                     unui  text  pe  care  un  prieten  al  său  urma  să-l  trimită
                                     clandestin în Occident. Deşi este torturat cu bestialitate,
                                     tânărul uită repede episodul şi, vreme de trei ani, trăieşte
                                     fără griji în Bucureşti, unde este stabilită şi mama sa.
                                     (Tatăl, un cunoscut şi respectat om politic, proprietarul
                                     unor întinse pământuri la Ilovăţ, în judeţul Mehedinţi,
                                     murise în 1940).
                                         În  1952,  Ion  Ioanid  este  arestat  din  nou,  pe
                      Alex. ȘTEFĂNESCU  neaşteptate, pentru aceeaşi vină şi – după un simulacru de
                                     proces – condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică.
           Petrece în total doisprezece ani în închisorile comuniste din România, întrucât în
           1964 – odată cu alţi deţinuţi politici graţiaţi de guvernul de la Bucureşti sub presiunea
           opiniei publice internaţionale – este eliberat.
               De-a lungul celor doisprezece ani de calvar a trecut prin numeroase penitenciare
           şi lagăre – Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Cavnic, Oradea, Aiud etc. –, iar la un moment dat,
           în 1953, a şi evadat şi a fost liber timp de o sută de zile, până când l-a capturat din nou
           Securitatea.

               În 1969 cere şi obţine azil politic în R. F. G., unde este angajat la postul de radio
           „Europa Liberă”. Vocea sa clară şi melodioasă, cu inflexiuni ironice, specializată în
           lectura ştirilor, este binecunoscută de ascultătorii acestui post de radio. La îndemnul
           cunoscuţilor săi, Ion Ioanid îşi scrie, timp de mai mulţi ani, memoriile de fost deţinut
           politic (dactilograma depăşind două mii de pagini). Auzind de existenţa lor, Georgeta
           Dimisianu, eminentă editoare, a luat iniţiativa publicării lor în mai multe volume, la
           Editura Albatros, unde era redactor-şef. Întregul ciclu poartă titlul – dat de editor cu
           asentimentul autorului – Închisoarea noastră cea de toate zilele.
               Dacă ar fi existat şi un subtitlu, acesta ar fi putut fi Doisprezece ani din viaţa lui
           Ivan Denisovici sau Raportul lui Ion Ioanid către El Greco sau O sută de romane
           posibile despre închisorile comuniste din România.



              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            68
   65   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75